Apa, elementul vital al vietii, este principalul inamic al construcţiilor. Sub diferite forme (din ploaie, din condesul vaporilor interiori sau din pământ), apa are un caracter distructiv, prin fenomenul numit igrasie, determinând degradarea ireversibilă a cladirilor.
Una din metodele pentru combaterea umidităţii este electrodrenarea construcţiilor.
Nu intrăm în teoria fenomenelor electrochimice din elementele de construcţie. În literatura de specialitate, (vezi Dinu-Stefan Moraru, Lucian Dima, Electrodrenarea construcţiilor umede, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996), se prezintă în detaliu elemente de teorie cât şi metode si tehnoligii pentru combaterea umiditaţii. Profitând de literatura de specialitate cât şi de cunoştiinţele personale din domeniul electrocineticii şi a prizelor de pământ am aplicat această metodă pentru electrodrenarea unei construcţii existente. Construcţia se află într-o zonă unde nivelul apei freatice este ridicat şi cu toate izolaţiile şi metodele clasice (pereţii din cărămidă tencuită) şi fundaţia din beton) pereţii erau în permanenţă umezi prin migrarea ascensională şi transversală capilară a umidităţii în mediile poroase. Efectele umidităţii determină o dezagregare mecanică, ruperea unor legături structurale ale compuşilor prin hidroliză cât şi apariţia microorganismelor, ciupercilor, etc.
Electrodrenarea umidităţii constă în apariţia unei diferenţe de potenţial electric între o construcţie şi terenul din apropier, construcţia având un potenţial pozitiv iar terenul unul negativ. Dacă se introduc în clădire nişte electrozi metalici, amplasaţi la anumită distanţă şi conectaţi electric între ei şi apoi la o priză de pământ, se formează o pilă electrică la care electrodul pozitiv este format din totalitatea electrozilor metalici din perete, polul negativ priza de pământ, iar electrolitul este umezeala. Având o diferenţă de potenţial suficientă pentrru întreruperea forţelor electrocapilare, apa va migra de la polul pozitiv (construcţie) la polul negativ (teren), consecinţa fiind uscarea peretelui construcţiei.
Metoda poate fi îmbunătăţită prin introducerera unei surse de curent continuu în circuitul descris mai sus, mărind astfel diferenţa de potenţial şi implicit viteza de uscare. Practic, etapele proiectării şi realizării practice a unei instalaţii de electrodrenare sunt:
- realizarea proiectului, ( determinarea zonelor umede, caslculul suprafeţelor prin care apa a pătruns în construcţie, calculul puterii instalaţiei de electrodrenare, dterminarea numărului de electrozi, stabilirea numărului de prize de pamânt necesare)
- decaparea tencuielilordegradate şi îndepărtarea prafului- trasarea poziţiei electrozilor, perforarea orificiilor şi montarea electrozilor în zidărie
- montarea cablurilor de legătură între electrozi şi electrozi şi priză de pământ
- realizarea prizei de pământ şi conectarea ansamblului de electrozi la priza de pământ
