E vremea colindelor

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se-ntinde
Asemeni oglinzilor.

Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele...

De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

                             Mihai Eminescu

SERVICII INSTALATII ELECTRICE

SERVICII OFERITE:

 - Iluminat

 - Compensarea energiei reactive inductive

 - Compensarea energiei reactive capacitive

 - Automatizarii si comanda la distanta prin GPRS, GSM, RADIO

 - Paratrasnete + Protectia la supratensiuni

 - Protectia catodica a conductelor

 - Instalatii electrice de incalzire prin inductie

 - Automatizari fantani arteziene

 - Dirigentie de santier instalatii + retele electrice

 - Audituri energetice

11.11.2012 - LA MULTI ANI!

Am dormit si am visat ca viata inseamna bucurie,

M-am trezit si am vazut ca viata e datorie,

Am actionat si, iata, datoria este bucurie.

                     (R. Tagore )

PROTECTIA CATODICA APLICATA CONDUCTELOR SUBTERANE

Exista două sisteme de protecţie catodică a conductelor:

           - sistemul cu anozi galvanici ataşaţi conductei;

           - sistemul cu staţie de injecţie de curent în conductă. 

Potenţialele electrochimice ale conductelor subterane:

Potenţialele conductei subterane din oţel se măsoară folosind electrodul nepolarizabil Cu/CuSO4 şi toate valorile potenţialelor din sunt indicate în raport cu acest electrod.

Potenţialul OFF al conductei îngropate trebuie să fie stabilit la valorile următoare:

- în soluri lipsite de bacterii sulfat-reducătoare: -850 şi -1200 mV;

- în soluri bogate în bacterii sulfat-reducătoare: -900 şi -1100 mV.

Aplicarea protecţiei catodice la o conductă veche trebuie făcută pe baza unor rapoarte de evaluare a stării tehnice a izolaţiei şi a materialului tubular.

La conductele, care în prezent nu sunt protejate catodic şi au un potenţial natural mai pozitiv de -550 mV, se impune aplicarea cu prioritate a protecţiei catodice.

Prin măsurarea potenţialului conductă–sol pe toată lungimea conductei se obţine diagrama de potenţial, care reprezintă o metodă simplă de verificare a stării izolaţiei exterioare a conductei. Măsurarea potenţialului

se efectuează în toate punctele accesibile de la suprafaţa solului la materialul metalic al conductei, cum ar fi: prize de potenţial, părţi componente supraterane (robinete, separatoare de lichide, refulatoare, traversări aeriene a diferitelor obstacole).

Potenţialul conductei trebuie măsurat în două regimuri de funcţionare a protecţiei catodice:

- în regim ON, când staţiile de protecţie catodică de pe traseul tronsonului de conductă sunt pornite;

- în regim OFF, când toate staţiile de protecţie catodică de pe traseul conductei, sunt oprite în mod simultan. 

Continuitatea electrică şi restricţii la aplicarea protecţiei catodice:

Aplicarea protecţiei catodice presupune să fie asigurată continuitatea

electrică pe întreaga lungime a tronsonului subteran de conductă, protejat Îmbinările demontabile de pe traseul conductei protejată catodic trebuie prevăzute cu cabluri izolate de ocolire având:

- un cablu cu secţiunea de minimum 10 mm² pentru conducta cu

Dn ≤ 200 mm;

- doua cabluri cu secţiunea de minimum 10 mm² pentru conducta cu Dn > 200 mm.

            La aplicarea protecţiei catodice cu staţie de curent, potenţialul OFF al conductei în oricare punct nu trebuie să depăşească valoarea de -1200 mV.

Aplicarea protecţiei catodice cu staţie de curent nu trebuie să conducă la modificarea cu mai mult de 100 mV a potenţialului conductei sau al oricărei structuri metalice subterane vecine.

Pe durata controlului periodic al stării protecţiei catodice se fac măsurători referitoare la influenţa potenţialului conductei proprii şi a celor vecine. Un asemenea control trebuie să permită stabilirea sursei de influenţare şi evaluarea riscului de coroziune conform normelor în vigoare. Neutralizarea prin drenare a curentului de influenţă trebuie realizată în termen de max. 3 luni de la constatare.

Protecţia catodică cu anozi galvanici:

Potenţialul anozilor galvanici măsurat faţă de electrodul Cu/CuSO4 este cuprins între -1100 şi -1700 mV, în funcţie de material.

Materialul, construcţia, numărul şi amplasamentul anozilor trebuie să asigure potenţialul de -850 mV în conducta sau în structura protejată.

Rezistivitatea solului în care se amplasează anozii se măsoară şi trebuie să fie pentru anozii galvanici din zinc sub 20 Ω.m şi pentru anozii din magneziu, sub 60 Ω.m.

Rezistenţa de dispersie a grupului de anozi galvanici trebuie să fi de max. 10 Ω. 

Protecţia catodică cu staţie de curent:

Protecţia catodică cu staţie de curent se aplică la conductele subterane acoperite cu materiale electroizolante adezive.

Staţia de protecţie catodică (SPC) cu reglare manuală are următoarele părţi componente:

- Transformatorul de curent;

- Redresorul, care poate fi:

- cu reglare manuală al curentului de injecţie, construit cu diode;

- cu reglare automată, continuă a curentului de injecţie, cu tiristori;

- Priza anodică constituită din unul sau mai mulţi anozi;

- Priza de punere la pământ pentru protecţia cabinei redresorului şi a altor elemente metalice interioare acesteia;

- Blocul de măsură şi protecţie (BMP);

- Priza de potenţial;

- Cabluri şi conductori de legătură.

Legenda:

 1 – Contor electric monofazat.

 2 – Priză pentru măsurarea tensiunii de alimentare.

 3 – Conductor din cupru tip Cyy 1x6 mm2.

 4 – Electrod de referinţă Cu/CuSO4 permanent. Este un electrodul nepolarizabil Cu/CuSO4 îngropat în apropierea conductei faţă de care se reglează un timp îndelungat parametrii funcţionali ai staţiei de protecţie catodică. Este o semipila galvanică al cărui potenţial rămâne stabil în timp.

 5 – Ansamblul transformator-redresor.

 6 – Priză pentru măsurarea tensiunii redresate.

 7 – Priză pentru măsurarea intensităţii curentului de protecţie.

 8 – Conductor de legare la pământ.

 9 – Întrerupător ciclic.

10 – Cablu electric pentru conexiunea la conducta metalică îngropată, tip CyAby.

11 - Cablu electric pentru conexiune la priza anodică, tip CyAby sa Cyy.

12 – Priză de potential

           

             Staţia de protecţie catodică cu reglare automată a potenţialului conductei şi cu posibilitatea supravegherii de la distanţă, are în plus:

- electrodul de referinţă Cu/CuSO4 permanent, plasat cât mai aproape de conductă, care trebuie verificat anual;

- sistemul automat de înregistrare şi reglare a potenţialului şi curentului de protecţie;

- întreruptorul sincronizat plasat pe cablul ce face legătura cu conducta, acţionat de la distanţă pentru măsurarea potenţialelor ON şi OFF;

- blocul de reglare de la distanţă şi de teletransmitere a parametrilor funcţionali, precum şi de anunţare a funcţionării staţiei în regim de avarie sau a scoaterii din funcţiune.

Transformatorul electric al ambelor tipuri de staţii de protecţie catodică este prevăzut pe secundar cu mai multe prize de tensiune pentru alimentarea redresorului.

Protecţia transformatorului este asigurată prin siguranţe lente sau inerte şi de un dispozitiv de protecţie la supratensiuni.

Redresorul staţiei de protecţie catodică este alimentat de la transformatorul coborâtor de tensiune. Tensiunea curentului continuu la bornele de ieşire din blocul redresor are valori cuprinse între 50 ÷ 80 Vcc. Cerinţele de securitate ale redresorului staţiei de protecţie catodică sunt precizate standardele în vigoare.

Borna negativă (-) a redresorului este legată direct la suprafaţa metalică a conductei de protejat, iar borna pozitivă (+) la priza anodică.

Aparatura de măsurare şi reglare a potenţialului conductei se află pe panoul rabatabil al cabinei şi este specifică tipului staţiei de protecţie catodică, cu reglare manuală sau cu reglare automată.

Toata aparatura mentionata se monteaza intr-o cabina metalica, protejata impotriva coroziunii prin vopsire, iar pe uşa acesteia trebuie să fie montat un sistem de blocare cu încuietoare. Intrările şi ieşirile cablurilor se recomandă a fi plasate la partea inferioară a cabinei şi să fie prevăzute cu presetupe electroizolante. Pe interiorul uşii exterioare se recomandă a fi lipită schema bloc a staţiei de protecţie catodică.

Cablurile de alimentare cu energie electrică ale staţiei se pozeaza subteran astfel incat sa respecte toate normele tehnice in vigoare.

Priza anodică a staţiei de protecţie catodică poate fi:

- de suprafaţă, cu anozii auxiliari în poziţie orizontală sau verticală;

- de adâncime, cu anozii auxiliari dispuşi vertical.

Anozii auxiliari sunt executaţi din aliaje Fe - Si şi numai în situaţii provizorii sunt realizaţi din deşeuri din oţel carbon sau slab aliat, rezultate la construcţia conductei sau aduse special (prăjini grele de foraj, şine uzate de cale ferată etc.), ambele materiale fiind plasate în pat de cocs mărunţit.

În funcţie de densitatea de curent acceptată de materialul anodului auxiliar şi de necesarul de curent pentru asigurarea protecţiei conductei, priza anodică este formată dintr-un singur anod sau un anod multiplu.

Rezistenţa de dispersie a unei noi prize anodice trebuie să fie mai mică de 1 Ω. La amplasarea prizei anodice se verifică să se respecte distanţele de securitate în raport cu dispozitivele de punere la pământ ale instalaţiilor de înaltă tensiune şi influenţa de o manieră inadmisibilă pe care o poate avea faţă de alte conducte sau structuri metalice subterane.

Cablurile ce fac legătura între redresorul staţiei şi anodul auxiliar/anozii auxiliari şi cu conducta subterană trebuie să fie izolate şi să aibă o secţiune de min. 16 mm2.

Priza de potenţial a staţiei de protecţie catodică se execută conform standardelor în vigoare şi are cablurile sudate sau lipite pe conducta subterană şi pe alte structuri subterane.

Prizele de potenţial de pe traseul conductei permit măsurarea potenţialelor pe întreaga durată de viaţă a conductei şi stabilirea eficacităţii protecţiei catodice în zonele lor de amplasare.

Prizele de potenţial trebuie sa fie amplasate:

- la distanţe de câte 500 – 1000 m de-a lungul traseului conductei;

- la încrucişarea cu alte conducte sau structuri metalice;

- de o parte şi de alta a traversărilor aeriene şi subterane ale conductei;

- la tuburile de protecţie protejate catodic;

- de o parte şi de alta a îmbinărilor electroizolante;

- lângă staţia de protecţie catodică, având legături la conductă şi la priza anodică;

- la fiecare al treilea nod galvanic;

- în punctele critice ale reliefului etc. 

Priza de legare la pământ a staţiei de protecţie catodică are rolul de a evita punerea în pericol a personalului de deservire şi a distrugerii echipamentelor SPC ca urmare a unui defect de izolaţie.

Electrozii prizei de punere la pământ se execută fie din ţevi şi platbande din oţel zincat, fie din anozi galvanici speciali pentru aceasta.

Rezistenţa de dispersie a prizei de legare la pământ trebuie să fie mai mică de 4 .

Dispozitivele de protecţie cu eclator fac parte din sistemele de protecţie la trăsnet ale conductelor aeriene şi staţiilor de protecţie catodică.

Dispozitive de drenare a curenţilor de dispersie se instalează în zonele de maximă intensitate anodică.

INSTALATII ELECTRICE INTERIOARE

Pozarea conductelor electrice protejate în tuburi, ţevi, plinte, profile mecanice uşoare sau instalate în goluri ale elementelor de construcţie

În tuburi, ţevi, plinte, profile sau goluri trebuie instalate numai conductoare izolate.

În încăperi de clasa AE 5 (PC) se interzice pozarea conductelor electrice în profile metalice uşoare deschise sau în goluri ale elementelor de construcţie.

În încăperile de clasa AE 5 (PC) se admite utilizarea conductelor electrice izolate protejate în tuburi dacă secţiunea conductoarelor de cupru este de cel puţin 1,5 mm² şi a celor de aluminiu de cel puţin 4 mm².

Se interzice instalarea conductelor electrice în tuburi sau ţevi pozate în pământ.

 Conductele electrice care aparţin aceluiaşi circuit electric, inclusiv conducta de protecţie, trebuie instalate în acelaşi element e protecţie (tub, gol de plintă, profil, gol de element de construcţie etc.).

Se admite instalarea separată a conductorului de protecţie în cazurile şi în condiţiile prevăzute de STAS 12604/5.

Se admite instalarea în acelaşi element de construcţie sau gol a conductelor electrice care aparţin mai multor circuite numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

- toate conductoarele sunt izolate pentru aceeaşi tensiune;

- între secţiunile conductoarelor este o diferenţă de cel mult 3 trepte;

- fiecare circuit este protejat împotriva supracurenţilor;

- toate circuitele au în comun acelaşi aparat general de comandă şi protecţie, fără intermediul unui transformator.

Se admite instalarea în acelaşi element de protecţie sau gol, a conductelor circuitelor electrice cu aceleaşi funcţiuni sau cu funcţiuni diferite, care deservesc acelaşi aparat, receptor sau echipament electric numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

- între circuite nu pot să apară influenţe;

- conductoarele lor sunt izolate pentru aceeaşi tensiune;

- fiecare circuit este protejat separat împotriva supracurenţilor.

Fac excepţie şi nu se instalează în acelaşi element de protecţie sau gol cu conductele altor circuite electrice, conductele circuitelor iluminatului de siguranţă cu alimentare de rezervă de tip 1, 2 sau 3 şi conductele instalaţiilor electrice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Conductele electrice trebuie instalate în tuburi de protecţie cu diametre ales corespunzător tipului, secţiunii şi numărului de conducte conform prevederilor din anexa 12.

La instalarea conductelor electrice în golurile plintelor, în golurile prevăzute în elemente de construcţie, în profile etc., dimensiunile golurilor se aleg prin asimilare cu secţiunile tuburilor.

Tragerea conductelor electrice în tuburi trebuie executate după montarea tuburilor, respectiv a plintelor după uscarea tencuielii dacă acestea au fost montate înglobat, respectându-se condiţiile de tragere din anexa 12.

Golurile din elementele de construcţie pentru protejarea conductelor electrice trebuie să permită trecerea liberă a tuburilor de protecţie.

Tuburi şi ţevi de protecţie

Pentru protecţia conductelor electrice trebuie să se utilizeze tuburi speciale pentru instalaţii electrice, din materiale plastice sau din metal, rigide sau flexibile.

În cazurile în care trebuie realizată o protecţie mecanică superioară sau când se cer diametre mai mari decât acelea ale tuburilor speciale pentru instalaţii electrice, se admite folosirea ţevilor pentru instalaţii, din material plastic sau din metal.

Tuburi şi ţevi de protecţie din materiale plastice (IPEY, PVC-U, PP, Pid etc.)

5.1.72. Tuburile şi ţevile de protecţie din materiale plastice etanşe şi rigide, se utilizează în montaj aparent cu respectarea următoarelor condiţii:

- mediul din încăpere nu trebuie să conţină agenţi corozivi pentru materialul tubului sau ţevii – clasa AE 2, 3, 4, (K);

- încăperea nu trebuie să facă parte din casa AE 5 (PC);

- în clădiri de categoria BE 2 (C) tuburile şi ţevile din PVC să fie cu întârziere la propagarea flăcării sau fără halogenuri;

- în încăperi de clasa AG (M), instalarea se face aparent numai la înălţimi de peste 2 m de la pardoseală, în cazul tunelurilor şi subsolurilor tehnice cu înălţimi sub 2 m, instalarea se face în montaj aparent în zonele în care nu există pericol de deteriorare mecanică, cu condiţia ca traseele tuburilor să fie astfel alese încât exploatarea şi întreţinerea celorlalte reţele de instalaţii să se poată efectua fără deteriorarea tuburilor sau ţevilor din PVC;

- pe porţiunile de traseu expuse la şocuri mecanice şi la înălţimi de până la 2 m de la pardoseală, instalarea trebuie să se facă îngropat.

Tuburile flexibile din PVC trebuie folosite numai pentru protecţie uşoară şi numai în încăperi de clasă AD 1 (U0) şi AD 2 (U1), pe trasee scurte, dificil de realizat cu tuburi rigide.

Ţevile de protecţie din PVC etanşe şi rigide se folosesc în cazurile în care sunt necesare diametre mai mari de 63 mm sau se cere o protecţie superioară aceleia asigurată de tuburile din PVC.

Tuburile din PVC montate sub pardoseală trebuie protejate împotriva pericolului de deteriorare mecanică prin acoperire cu un strat de mortar de ciment cu grosimea minimă de 1 cm.

Tuburile şi ţevile din PVC trebuie manevrate şi instalate ţinând seama de limitele de temperatură a mediului ambiant prevăzute în standardele de produs.

Se interzice montarea înglobată în beton a tuburilor cu defecte (fisuri, crăpături, pereţi subţiri, etc.).

La montarea înglobată a tuburilor din PVC în panouri mari de beton uscate rapid, la turnarea acestora, temperatura pe suprafaţă încălzitoare nu trebuie să depăşească +70°C.

Tuburi şi ţevi metalice (PEL, T etc.)

Tuburile şi ţevile metalice rigide sau flexibile, se utilizează în orice categorie de încăperi sau mediu.

Tuburile metalice şi ţevile metalice instalate aparent sau îngropat în încăperi din clasele AD 3 (U2), AD 4 (U3), AF 2b, AF 3 sau AF 4 (K), se protejează prin acoperirea cu vopsea care să le asigure protecţia în mediul respectiv.

În încăperile din clasele AD 3 (U2), AD 4 (U3), AF 2b, AF 3, AF 4 (K), tuburile şi ţevile metalice montate aparent se instalează distanţat la minim 3 cm faţă de elementul de construcţie.

Tuburile şi ţevile metalice se pot monta direct pe elemente de construcţie din materiale combustibile, cu excepţia de la art. 5.1.81.

Ţevile metalice trebuie utilizate în cazurile în care este necesară o protecţie mecanică grea, (superioară aceleia asigurată de tuburile PRL sau ţevile din PVC).

Condiţii generale de montare a tuburilor şi ţevilor metalice sau din materiale plastice

Tuburile şi ţevile metalice sau din material plastic se instalează aparent, îngropat, înglobat în elemente de construcţie incombustibile din clasa CA 1 (C0) sau în golurile acestora.

Se interzice montarea tuburilor şi ţevilor în lungul monolitizărilor dar se pot face traversări pe drumul cel mai scurt.

Se admite instalarea tuburilor şi ţevilor pe sau în structura de rezistenţă a construcţiilor numai în condiţiile prevăzute în normativul P 100.

Nu se admite instalarea tuburilor şi ţevilor în care sunt introduse conducte electrice cu izolaţie obişnuită, pe suprafaţa coşurilor şi a panourilor radiante sau pe alte suprafeţe similare, în spatele sobelor sau al corpurilor de încălzire.

Se admite montarea pe suprafeţe cu temperatura peste +40°C numai a tuburilor şi a ţevilor metalice şi numai în cazul în care conductele electrice protejate în ele au izolaţia rezistentă la temperaturile respective sau dacă conductele au izolaţia obişnuită dar curenţii admisibil sunt reduşi corespunzător prevederilor 

Tuburile şi ţevile montate aparent în încăperile din clasele de mediu AE 4 (PI), AE 5 (PC) trebuie dispuse astfel încât depunerile de praf, scame, fibre, etc. pe tuburi şi pe elementele lor de susţinere să fie minime şi curăţenia lor de praf să fie posibilă şi uşoară.

În încăperile în care în tuburi şi ţevi poate pătrunde sau se poate colecta apa de condensaţie (de ex. Încăperi din clasa de mediu AD 3 (U2), AD 4 (U3), tuburile şi ţevile orizontale trebuie montate cu pante de 0,5 … 1% între două doze.

Tuburile şi ţevile se instalează pe trasee verticale şi/sau orizontale. Se admit excepţii în cazurile în care, justificat, astfel de trasee nu pot şi realizate (de ex. la casa scării).

Se admit trasee oblice (pe drumul cel mai scurt) şi în cazul tuburilor montate peste planşee sau înglobate în beton precum şi la traseele golurilor din planşee şi din panouri din beton.

Se admit trasee oblice şi în cazul planşeelor din lemn, dar cu utilizarea obligatorie a tuburilor metalice pozate aparent.

Se recomandă ca în încăperi de locuit şi similare, traseele tuburilor orizontale pe pereţi să fie distanţate la circa 0,3 m de plafon.

Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor. Dacă tuburile se montează totuşi pe pardoseala combustibilă a podurilor, ele trebuie să fie metalice.

Se evită montarea tuburilor şi ţevilor în exteriorul clădirilor (de ex. suprafeţele exterioare ale pereţilor). Se admite montarea înglobată a tuburilor metalice în izolaţia teraselor sau a acoperişurilor cu condiţia ca dozele să fie instalate în interiorul clădirilor.

Tuburile şi ţevile montate înglobat într-un şliţ în elementul de construcţie trebuie acoperite cu un strat de tencuială de min. 1 cm.

Tuburile fixate pe elemente de construcţie cu accesorii de montare prin care să se realizeze o prindere sigură în timp (ochiuri de sârmă, copci de ipsos, brăţări, console).

Limitele inferioare ale distanţelor corespund diametrului cel mai mic, iar cele superioare, diametrul cel mai mare, ale tubului sau ţevii.

Se prevăd elemente de fixare şi la 10 cm de la capetele tuburilor şi curbelor faţă de doze de aparat, echipamente şi derivaţii.

uburile instalate în cofraje în vederea înglobării în beton trebuie fixate astfel încât în timpul turnării şi vibrării betonului, să nu îşi modifice poziţia (de ex. se leagă cu sârmă de armătură).

Condiţii pentru montarea accesoriilor pentru tuburi şi ţevi

Îmbinarea şi curbarea tuburilor şi ţevilor precum şi racordarea lor la doze, aparate, echipamente sau utilaje electrice se face cu accesorii corespunzătoare tipului respectiv de tub sau ţeavă, folosindu-se cu prioritate accesorii prefabricate (mufe, curbe).

Acestea împreună cu tubul sau ţeava, trebuie să asigure cel puţin rezistenţa mecanică, izolarea electrică, etanşarea, rezistenţa la coroziune, la căldură etc., ca şi tuburile şi ţevile respective.

Accesoriile tuburilor şi ţevilor trebuie montate respectându-se condiţiile impuse pentru tuburile şi ţevile pentru care se folosesc.

În încăperi din clasele AD 3 (U2), AD 4 (U3), AF 2b, AF 3, AF 4 (K), AE 4 (PI), AE 5 (PC), îmbinările între tuburi sau ţevi şi racordurile cu accesoriile la doze, la aparate, la echipamente, trebuie executate astfel încât acestea să corespundă gradului de protecţie impus de clasele de influenţe externe din încăperea respectivă.

Trebui evitată executarea de îmbinări între tuburi montate îngropat.

Se interzice îmbinarea tuburilor montate înglobat în elementele de beton.

Se interzice îmbinarea tuburilor la trecerile prin elementele de construcţii.

Curbarea tuburilor se execută cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori din diametrul exterior al tubului la montaj aparent şi egală cu minimum de 10 ori diametrul exterior al tubului la montaj îngropat.

 Legături sau derivaţii la conductele electrice montate în tuburi trebuie să se facă în doze sau cutii de derivaţii.

 Dozele şi cutiile de derivaţie se instalează cu prioritate pe suprafeţele verticale ale elementelor de construcţii.

Se admite montarea dozelor în sau pe pardoselile încăperilor, cu condiţia ca gradul de protecţie a dozelor să fie minim IP 545 (conform SR EN 60529).

Se interzice montarea dozelor şi cutiilor de derivaţie pe pardoseala podurilor. Ele se instalează în încăperile de la ultimul etaj al clădirii sau dacă aceasta nu este posibil, pe pereţii podurilor sau pe părţile laterale ale grinzilor.

Se interzice montarea dozelor în încăperi pentru băi, duşuri şi grupuri sanitare în volumule 0, 1 şi 2.

Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe special prevăzute la corpurile de iluminat dacă în ele se pot executa legături electrice în condiţii corespunzătoare (de ex. socluri fixe pe tavan prevăzute cu cleme de legătură etc.).

Ramificarea din traseul principal al unui circuit se face prevăzându-se o doză în punctul de ramificaţie.

Doze de tragere a conductelor electrice în tuburi, se prevăd pe trasee drepte, la distanţa de maxim 25 m şi pe traseele cu cel mult 3 curbe, la distanţe de cel mult 15 m.

În cazurile în care distanţele dintre doze sunt mai mari, trebuie să se utilizeze tuburi cu diametre mai mari cu o treaptă faţă de cele necesare conform anexei 12.

Dozele de derivaţie instalate sub tencuială sau înglobate în beton, trebuie montate în aşa fel încât capacul lor să se găsească la nivelul suprafeţei finite a elementului de construcţie respectiv.

Dozele şi accesoriile metalice de montaj trebuie protejate contra coroziunii în încăperi de clasele AD 3 (U2), AD 4 (U3), AF 2b, AF3, AF 4 (K) în aceleaşi condiţii ca şi tuburile şi ţevile pentru care sunt folosite.

La capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpuri de iluminat sau în echipamente electrice se montează tile pentru protejarea izolaţiei conductelor electrice.

D. Distribuţii în plinte, canale şi alte profile similare

Se recomandă utilizarea plintelor, canalelor şi a altor profile similare îndeosebi în clădiri care se renovează şi în clădiri din elemente de construcţie în care executarea de şanţuri pentru montarea tuburilor sau conductelor punte este dificilă sau trebuie evitată (de ex. din panouri mari de beton, pereţi din ipsos, BCA, BAFS etc.).

Plintele, canalele şi alte profile similare şi accesoriile lor (doze, piese de colţ, piese de capăt, piese de îmbinare etc.) pentru instalaţii electrice trebuie să fie executate din materiale incombustibile din clasa CA 1 (C0) sau greu combustibile din clasele CA2a (C1), CA2b (C2), nehigroscopice şi neporoase.

Se admite pozarea în plinte, canale şi alte profile similare atât a circuitelor de iluminat şi de prize cât şi a circuitelor de curenţi slabi (radio, TV. Telefonie, comanda-control etc.).

Secţiunea şi numărul minim de conducte ce se pozează în golul unei plinte, unui canal sau altor profile, se stabileşte, fie pe baza datelor producătorului, fie pe baza asimilării secţiunii golului plintei, canalului sau profilului cu secţiunile tuburilor IPEY sau similare.

Traseul plintei se stabileşte de către proiectant urmărindu-se în general conturul camerelor (la nivelul pardoselii sau la o anumită înălţime pe pereţi sau pe plafon în cazul plintelor montate orizontal). Traseele verticale vor fi de regulă lângă uşă.

Montarea plintelor, canalelor sau altor profile similare, trebuie făcută în aşa fel încât să nu fie posibilă pătrunderea în interior a apei sau a umezelii.

Plintele din PVC se fixează pe elementul de construcţie prin lipire cu adeziv special, prin bolţuri împuşcate, şuruburi etc., soluţia stabilindu-se în funcţie de natura elementului de construcţie.

Într-o plintă, într-un canal sau în alte profile similare cu mai multe goluri, circuitele cu destinaţii diferite se montează în goluri diferite.

Se admite pozarea plintelor având conductele electrice montate sau acestea pot fi trase ulterior montării.

Legăturile electrice trebuie executate numai în doze.

În locurile de îmbinare sau de schimbare a direcţiei plintelor, conductele electrice se protejează în mod corespunzător pe toate direcţiile faţă de elementele şi materialele combustibile din clasele CA1 … CA2a, b, c, d (C1 ÷ C4) din construcţie (de ex. cu ipsos).

Accesoriile plintelor, inclusiv capacele dozelor, cu excepţia elementelor de adaptare pentru aparate, se montează după tragerea sau pozarea conductelor electrice şi verificare circuitelor.

Plintele din materiale încadrate în clasele de combustibilitate CA2c (C3) şi CA2d (C4) pentru protecţia instalaţiilor electrice nu se pot folosi în:

- clădiri cu aglomerări de persoane;

- hoteluri;

- spitale şi alte clădiri similare;

- clădiri înalte;

- căi de evacuare.

Se admite utilizarea plintelor din materiale încadrate în clasele de combustibilitate CA 1 (C0) şi CA2a (C1) şi pentru protecţia instalaţiilor electrice în spaţii de producţie şi/sau de depozitare din categoriile BE2 (C), BE1a (D), BE1b (E).

5.1.130. Plintele de distribuţie din PVC trebuie montate la distanţe de minim 3 cm de tocurile (pervazurile) din material combustibil a uşilor şi ferestrelor şi de 10 cm faţă de pardoseală.

E. Pozarea conductelor punte (INTENC etc.)

Conductele punte cu izolaţie şi manta din PVC se utilizează în încăperi din clasele de mediu AD1 (U0), AD2 (U1), BA (EE 5), BE1a (D), BE1b (E) şi BE 2 (C), la temperaturi ale mediului prevăzute în standardul de produs.

Conductele punte trebuie montate înglobat în tencuială sau instalate în golurile canalelor elementelor din beton.

Se admite utilizarea conductelor punte din montaj aparent numai pe trasee ferite de deteriorări mecanice, în încăperi din categoriile BE1a (D) şi BE1b (E).

Conductele punte se montează pe sau în elementele de construcţie incombustibile clasa CA1 (C0). Dacă această condiţie nu se poate respecta, se aplică prevederile art. 3.3.9.

Conductele punte normale montate sub pardoseli peste planşee incombustibile, pe pardoseala incombustibilă a podurilor, sau în izolaţia incombustibilă a teraselor sau acoperişurilor, trebuie să fie protejate cu mortar de ciment, împotriva deteriorărilor mecanice. Conductele punte speciale (cu manta întărită), montate sub pardoseli incombustibile, peste planşee incombustibile, nu necesită protecţie cu mortar de ciment.

Se interzice montare a conductelor punte pe suprafaţa de zidărie a coşurilor, pe suprafaţa panourilor radiante sau pe alte suprafeţe calde similare.

Conductele punte se montează pozate într-un singur strat.

La montarea îngropată, conductele punte trebuie acoperite cu un strat tencuială de minim 1 cm.

Curbarea pe lat a conductelor INTEC se face cu o rază de curbură cel puţin egală cu de 4 ori diametrul exterior al acestora, tăindu-se puntea dintre conducte pe o lungime aproximativ egală cu de două ori raza de curbură.

Pentru conductele punte se utilizează doze de tip special, plate.

Se admite şi folosirea dozelor metalice pentru tuburi, cu condiţia ca la intrarea în doze a conductelor punte să se asigure protecţia acestora prin tuburi din PVC.

În dozele de aparat şi de derivaţie, la conducta punte se lasă capete de rezervă de minimum 70 mm, iar la locurile pentru legarea corpurilor de iluminat, de cel puţin 150 mm.

 Aparate de comutaţie pentru instalaţii electrice de lumină, prize şi sonerie

5.2.14.Instalaţiile electrice interioare se alimentează din reţeaua publică de joasă tensiune printr-un disjunctor de branşament.

Disjunctorul de branşament trebuie să aibă următoarele caracteristici:

- poziţia de funcţionare indiferentă (verticală, orizontală etc.);

- posibilitatea de blocare şi sigilare pe poziţia deschis a aparatului;

- butonul de acţionare de tip “prin apăsare” astfel încât să permită o acţionare rapidă în caz de urgenţă;

- posibilitatea de sigilare a capacelor de borne la intrarea şi ieşirea din aparat;

- semnalizatorul poziţiei contactelor solidar cu axul contactelor mobile, solidar fixate pe ax, astfel încât să fie exclusă o semnalizare eronată a poziţiei reale a contactelor;

- întreruperea circuitului pe toţi polii;

- tensiunea nominală de ţinere la impuls de min. 6 kV;

- capacitatea de rupere de min. 4,5 kA;

- bornele corespunzătoare conectării neutrului sunt marcate distinct;

- prevăzute cu compensare termică;

- cu sau fără funcţie diferenţială.

 Întrerupătoarele, comutatoarele şi butoanele de lumină trebuie montate numai pe conductoarele de fază.

Întrerupătoarele, comutatoarele şi butoanele se montează la înălţimea de 0,6 … 1,5 m, măsurată de la axul aparatului până la nivelul pardoselii finite.

 Întrerupătoarele şi comutatoarele din circuitele electrice pentru alimentarea lămpilor fluorescente se aleg pentru un curent nominal de minim 10 A. Se admit întrerupătoare cu un curent nominal de 6 A în cazul în care circuitul alimentează un corp de iluminat cu o singură lampă fluorescentă.

Butonul de sonerie din locuinţe se montează direct pe conductorul de fază a circuitului de sonerie sau pe primarul transformatorului de sonerie, iar butonul de sonerie va fi de tip corespunzător tensiunii de 220 V.

 În clădirile de locuit se prevăd în fiecare încăpere de locuit cel puţin două prize. În dependinţe (bucătărie, vestibul, culoar, oficiu, boxa etc.) se prevăd prize după necesităţi.

Prizele trebuie montate pe pereţi la următoarele înălţimi măsurate de la axul aparatului până la nivelul pardoselii finite:

- peste 2,0 m, la şcoli, în clase;

- peste 1,5 m în camere de copii din creşe, grădiniţe, cămine, spitale de copii şi alte clădiri similare;

- peste 1,0 m, în alte încăperi decât grupuri sanitare, duşuri, băi, spălătorii şi bucătării, indiferent de natura pardoselii.

În cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli trebuie să se folosească fie prize în execuţie specială, omologate pentru acest scop (cu grad de protecţie minim IP 545), fie prize în execuţie normală, protejate în cutii speciale care asigură gradul de protecţie (la pătrunderea corpurilor solide, a apei şi la şocurile mecanice – SR EN 60529) necesar în scopul respectiv.

Prizele dintr-o instalaţie electrică utilizate pentru diferite tensiuni, intensităţi de curent sau scopuri, trebuie să fie distincte ca formă sau să aibă culori diferite sau să se marcheze distinct în mod vizibil.

Se admite instalarea prizelor în depozite de materiale combustibile cu condiţia ca acestea să fie prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la min. 1 m de materialele combustibile.

Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie în încăperi cu pardoseală conductoare electric (mozaic, ciment, gresie, etc.), în încăperi din clasa AE 5 (PC) şi în încăperi în care se utilizează aparatură de calcul.

Prizele din încăperi din clasa AE 5 (PC) trebuie să îndeplinească şi condiţiile de la art. 5.2.3.

În încăperi în care se impun condiţii speciale de protecţie datorită utilizatorilor (copii, bolnavi mintal etc.), prizele trebuie să fie de tip special (de ex. cu obturator), dacă nu se pot lua alte măsuri de protecţie.

La montarea aparatelor de comutaţie pe verticală, unele sub altele, (aparate individuale sau complete de aparate), ordinea de montare începând de sus în jos trebuie să fie următoare: întrerupător, comutator sau buton de lumină, buton de sonerie, priză de curenţi tari, priză de curenţi slabi (telefon, antenă, etc.), înălţimea de montare a primului aparat de sus va fi conform art. 5.2.15. şi 5.2.19. după caz.

Întrerupătoarele, comutatoarele în carcasă metalică nelegată la pământ sau PE precum şi prizele fără contact de protecţie, trebuie instalate faţă de elemente metalice în legătură cu pământul, la o distanţă de cel puţin:

- 1,25 m, în încăperi “periculoase” sau “foarte periculoase” la şoc electric definite conform STAS 8275 şi în încăperi de producţie sau de lucru (de ex. în laboratoare, spitale, spălătorii mari, bucătării din clădiri publice, frizerii, etc.);

- 0,8 m, în alte tipuri de încăperi.

Se admite ca prizele în carcasă metalică dacă fac parte din instalaţii electrice în care s-au aplicat pentru protecţie “alimentarea la tensiune redusă de protecţie” sau “separarea de protecţie”, să fie instalate la orice distanţă faţă de elemente metalice în legătură cu pământul.

Elementele conductoare de curent ale aparatelor de comutaţie pentru montaj îngropat în elemente de construcţie, se montează în doze de aparat care trebuie să asigure protecţia împotriva şocurilor electrice.

Aparate de comutaţie, de pornire şi reglaj pentru instalaţii electrice de forţă

Aparatele de comandă a conectării şi deconectării circuitelor de forţă se aleg şi se montează astfel încât să întrerupă simultan toate conductoarele de fază ale circuitului. Se admite şi întreruperea conductorului neutru numai dacă întreruperea lui se realizează simultan sau după întreruperea conductoarelor de fază.

Întrerupătoare, comutatoare şi separatoare cu pârghie se folosesc atunci când este necesar să se asigure posibilitatea unui control vizual, direct şi rapid al separaţiei (de ex. În organizări de şantier, la tablourile generale etc.).

Întrerupătoarele trebuie montate astfel încât contactele lor mobile să nu poată închide sau deschide sub efectul unor vibraţii sau datorită greutăţii proprii a părţilor mobile sau lovirii aparatelor.

Montarea întrerupătorului trebuie să se facă astfel încât contactele mobile să nu fie sub tensiune atunci când întrerupătorul este deschis.

Prizele şi fişele de tip industrial trebuie alese şi montate respectându-se condiţiile pentru prizele şi fişele instalaţiilor electrice de lumină şi prize.

Siguranţe fuzibile şi întrerupătoare

Siguranţele fuzibile trebuie să fie calibrate şi în execuţie închisă. Se interzice folosirea siguranţelor fuzibile ca aparate de conectare şi deconectare.

Siguranţele automate cu filet şi întrerupătoarele automate se pot utiliza atât pentru separare cât şi pentru conectare şi deconectare sub sarcină.

La montarea siguranţelor cu filet, conductorul de fază se leagă la contactul central al soclului.

Legătura electrică între mai multe socluri de siguranţe se dimensionează pentru cel mai mare curent de regim posibil în circuitele electrice racordate

Tablouri electrice

Tablourile de distribuţie se realizează în construcţie deschisă sau închisă (protejată).

Tablourile de distribuţie se execută în construcţie protejată, prin instalare, după necesităţi, în cutii, dulapuri sau nişe cu grad de protecţie stabilit conform tabelului 5.2.1. şi anexei 4. Se recomandă ca pe cutii, dulapuri şi nişe după instalare să se inscripţioneze tensiunea de funcţionare.

Tablourile de distribuţie în execuţie deschisă se instalează în încăperi din clasa BA5 (EE). Se admite instalarea lor şi în încăperi din clasa AD 1 (U0) din clădiri încadrate în categoriile (BE 1a D) şi BE 1b (E), dacă sunt respectate prevederile din subcapitolul 4.1. referitoare la protecţia împotriva şocurilor electrice.

 Se interzice amplasarea tablourilor de distribuţie în poduri şi în subsoluri de cabluri, cu excepţia cazurilor prevăzute în normativul PE 107.

Se recomandă să nu se amplaseze tablouri de distribuţie care conţin aparate de măsură, în încăperi cu temperaturi sub 0°C şi peste +40°C sau în alte condiţii decât acelea permise de producătorul aparatelor respective. În cazurile în care nu pot fi respectate prevederile de mai sus, trebuie luate măsuri pentru a se asigura funcţionarea corectă a aparatelor de măsură (de ex. realizarea unei încălziri locale, reducerea încărcării circuitelor electrice, folosirea de aparate speciale corespunzătoare condiţiilor deosebite, etc.).

Tablourile de distribuţie trebuie amplasate la distanţa de la cel puţin 3 cm faţă de elementele din materiale combustibile din clasele CA 2a ÷ CA 2d (C1 ÷ C4) sau în condiţiile prevăzute la art. 3.3.9. Fac excepţie Trebuie evitată instalarea tablourilor de distribuţie în încăperi din categoria BE 2 (C) şi din categoria AE 5 (PC).

În cazurile în care se impune totuşi o astfel de amplasare, trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi protecţia împotriva propagării incendiilor, utilizându-se tablouri de distribuţie din materiale incombustibile, din clasa CA1 (C0) cu grad de protecţie stabilit conform tabelului 5.2.1. şi anexei 4.

Tablourile generale de distribuţie ale consumatorilor industriali trebuie amplasate cât mai aproape de racordul de branşament, în spaţiile de acces ale halelor industriale sau în încăperi speciale.

Tablourile de distribuţie se prevăd cu întrupătoare generale. Fac excepţie tablourile din locuinţe şi tablourile pentru instalaţii electrice de importanţă redusă la care necesitatea prevederii întrerupătoarelor generale se stabileşte pe baza unei analize tehnico-economice.

Tablourile cu puteri instalate mai mari de 20 kW inclusiv şi tablourile şantierelor, se prevăd cu disjunctor general, dacă sunt racordate direct la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului de energie electrică sau dacă sunt alimentate prin posturi de transformare proprii.

Fac excepţie tablourile generale ale unităţilor de alimentaţie publică şi tablourile generale ale consumatorilor de forţă in cvartalurile de locuinţe, a căror putere instalată este de cel mult 5 kW (de ex. puncte termice, staţii de pompare, etc.) se admite montarea de siguranţe fuzibile generale cu condiţia ca toate receptoarele de forţă ale acestora să fie prevăzute cu protecţie la scurtcircuit, la suprasarcină şi la curent de defect.

 În cazul utilizării unui întrerupător general automat al tabloului general de distribuţie acesta nu trebuie prevăzut cu protecţie la tensiune minimă (să nu declanşeze la funcţionarea AAR-urilor din amonte).

La clădirile cu săli aglomerate, tabloul de distribuţie al acestora trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor electrice aferente (cu excepţia celor de siguranţă). Întrerupătorul respectiv trebuie amplasat într-un loc în care nu are acces publicul, marcat şi uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.

Pentru depozite de materiale combustibile şi depozite apreciate de beneficiar şi comunicate proiectantului ca având importanţă deosebită sau care adăpostesc valori importante, precum şi în toate cazurile cu risc de incendiu, fără personal permanent de exploatare, tabloul general de distribuţie trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere şi din exteriorul clădirii respective. Întrerupătorul se va instala într-un loc marcat, protejat şi accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.

La confecţionarea tablourilor de distribuţie trebuie să se folosească materiale incombustibile, din clasa CA 1 (C0) sau greu combustibile, din clasa CA 2a (C1) şi nehigroscopice. Materialele electroizolante utilizate se aleg cu caracteristici corespunzătoare care să asigure stabilitatea în timp în condiţii de lucru normale şi de avarie în interiorul tablourilor de distribuţie. Pentru realizarea unor elemente de protecţie împotriva atingerilor directe se admite folosirea de materiale greu combustibile din clasa CA 2a (C1) şi CA 2b (C2) 

La tablourile de distribuţie ale receptoarelor prevăzute cu alimentare de bază şi cu alimentare de rezervă din sursa de alimentare de rezervă (conform PE 124) se prevăd măsuri constructive de separare între panourile celor două alimentări, astfel încât un incendiu de la unul dintre panouri să nu-l poată afecta pe cel de al doilea.

Trecerile barelor prin ecranul antifoc se execută prin izolatoare de trecere de interior, iar trecerile cablurilor se protejează în canal la trecerea prin ecrane în condiţiile prevăzute în normativul PE 107.

În tablourile capsulate, separaţia între cutiile alimentării de bază şi în cele ale alimentării de rezervă se consideră realizată prin pereţii cutiilor respective iar golurile de trecere necesare se vor etanşa conform prevederilor de la aliniatul anterior.

Se recomandă să se evite gruparea în acelaşi tablou a aparatelor de curent alternativ împreună cu aparatele de curent continuu sau a aparatelor alimentare la tensiuni diferite între fază şi pământ. În cazurile în care nu se pot respecta aceste condiţii, aparatele pentru acelaşi tip de curent sau aceleaşi tensiuni trebuie instalate separat şi marcate distinct. Fac excepţie aparatele care necesită pentru funcţionarea lor, curenţi de natură diferită sau tensiuni de valori diferite, pentru care nu se impune respectarea condiţiilor de mai sus.

Se interzice instalarea în tablourile de distribuţie a aparatelor cu dielectrici combustibili (de ex. ulei). Se admite montarea în tablouri a aparatelor cu dialectici a căror incombustibilitate este garantată de către producător.

Legăturile electrice între elementele componente din tablourile de distribuţie, pentru curenţi mai mari de 100 A, se execută în mod obişnuit din bare.

La executarea legăturilor electrice din tablouri se respectă prevederile de la art. 5.1.27. ... 5.1.39.

 Se interzice utilizarea în tablouri a elementelor de racord sau a conectorilor din materiale combustibile clasa CA2a ÷ CA2d (C1 ÷ C4).

la tablourile capsulate pentru curenţi până la 200 A, se admite asamblarea fără cutii de bare.

Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou precum şi între acestea şi elemente şi părţi metalice legate la pământ, trebuie prevăzută o distanţă de conturare de minimum 30 mm şi o distanţă de izolare în aer de 15 mm.

Distanţa liberă între bare în tablouri se stabileşte conform STAS R 7944.

Distanţa de izolare în aer între părţile sub tensiune neizolate ale tabloului trebuie să fie de cel puţin:

- 50 mm, până la elementele de construcţie (uşi pline, pereţi, etc.);

- 100 mm, până la pereţi sau uşi din plasă;

- 200 mm, până la bariere de protecţie.

Pereţii şi îngrădirile de protecţie şi uşile pline sau din plasă se execută cu înălţimea de minimum 1,7 m, iar barierele, cu înălţimea de minimum 1,2 m.

Distanţele de izolare în aer, de conturnare şi de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazul tablourilor de distribuţie prefabricate, se stabilesc conform prevederilor din STAS R 9321.

Distanţa dintre elementele metalice de protecţie sau susţinere care sunt legate la pământ sau la neutru ale unui tablou de distribuţie (carcase, panouri, etc.) din încăperi, puţin periculoase la şocuri electrice (de ex. încăperi de producţie şi laboratoare, cu pardoseli electroizolante uscate, din lemn, asfalt, etc.) şi elemente metalice legate la pământ, trebuie să fie de minimum 0,8 m.

În încăperi industriale, această distanţă trebuie să fie de cel puţin 1,25 m. În cazul în care se iau măsuri prin care elementele metalice în legătură cu pământul devin inaccesibile pe întreaga suprafaţă din zona de manipulare (de ex. prin acoperirea cu măşti, tuburi etc. din materiale electroizolante), nu se mai impune respectarea acestor distanţe.

Tablourile de distribuţie se instalează astfel încât înălţimea laturii de sus a tablourilor faţă de pardoseala finită să nu depăşească 2,3 m.

Fac excepţie tablourile din locuinţele pentru care se admite o înălţime de cel mult 2,5 m.

La tablourile capsulate, înălţimea laturii de jos a tabloului faţă de pardoseala finită se stabileşte avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei de curbură admisă pentru cablul cu cel mai mare diametru care se racordează la tablou.

La tablourile de distribuţie amplasate în încăperi de clasa BA 5 (EE), înălţimea de montaj nu se normează.

Aparatele de măsură cu înregistrare sau citire directă ale tablourilor se amplasează pe uşa acestora ţinându-se seama de recomandările din normativul PE 111/7.

Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou, se prevede cu o lăţime de cel puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereţi, balustrade de protecţie etc.).

Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul dintre tablou şi părţi metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt echipament sau receptor electric, trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.

În încăperi de clasa BA 5 (EE) între elementele sub tensiune, neizolate şi protejate împotriva atingerilor directe ale tablourilor aşezate pe ambele părţi ale unui coridor de acces şi alte elemente şi utilaje electrice, trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1,4 m.

 În încăperi de clasa BA 5 (EE) între elementele sub tensiune neizolate din spatele unui tablou de distribuţie şi elementele neelectrice de pe peretele opus, trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1 m.

Între pardoseala finită a coridorului din faţa sau din spatele tabloului de distribuţie, plafonul încăperii şi elementele metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, se prevede o distanţă liberă pe verticală de cel puţin 1,9 m. Aceste elemente se protejează împotriva atingerilor directe dacă se găsesc la mai puţin de 2,5 m de la pardoseală. Distanţa dintre aceste elemente şi elementele care fac parte din circuitele curenţilor de lucru şi care în exploatare se găsesc sub tensiune şi nu sunt protejate împotriva atingerilor, trebuie să fie cel puţin 2,5 m.

 La coridoarele de acces ale tablourilor de distribuţie, formate din mai multe panouri cu o lungime totală mai mare de 10 m, se prevede accesul pe la ambele capete.

În cazul coridoarelor cu o lăţime mai mare de 3 m, prevederea a două căi de acces nu este obligatorie.

Tablourile cu acces prin spate şi care nu sunt instalate în încăperi de clasa BA 5 (EE), se prevăd cu îngrădiri de protecţie pe partea laterală a tablourilor. Îngrădirile de protecţie se execută din panouri pline din materiale incombustibile sau din rame cu plasă cu ochiuri de cel mult 20 x 20 mm, amplasate astfel încât să nu fie posibilă atingerea părţilor sub tensiune.

Aparatele de protecţie, de comandă, de separare, elementele de conectare etc., cât şi circuitele de intrare şi de ieşire din tablourile de distribuţie, se etichetează clar şi vizibil astfel încât să fie uşor de identificat pentru manevre, reparaţii şi verificări. Pe etichetele siguranţelor fuzibile se menţionează şi curenţii nominali ai acestora.

Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu, calamitate naturală etc., se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât să poată fi identificate rapid la necesitate.

Tablourile de distribuţie trebuie montate vertical şi fixate sigur pentru a corespunde cerinţelor Legii 10/1995 privind rezistenţa şi stabilitatea atât statică cât şi dinamică (la vibraţii).

Tablourile şi stelajele lor trebuie protejate împotriva coroziunii.

tablourile de şantier trebuie executate şi montate respectându-se şi condiţiile din subcapitolul 7.9.

Receptoare electrice

Alegerea şi alimentarea cu energie a receptoarelor electrice şi aparatelor montate pe ele, se va face respectând prevederile din prezentul capitol, din capitolul 3 şi normele de produs sau agrementele tehnice corespunzătoare acestora.

. Puterea nominală a receptoarelor electrice legate de un proces tehnologic trebuie aleasă în funcţie de necesităţile acestui proces, pe baza considerentelor tehnico-economice.

În cazul aparatelor medicale şi care funcţionează în vecinătatea pacientului sau în contact cu pielea acestuia, protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie asigurată în conformitate cu prevederile din SR EN 60601-1-1, iar pentru aparate electrocasnice respectând pe lângă condiţiile din tabelul 5.2.2. şi condiţiile din SR CEI 60536.

În cazul receptoarelor care în timpul funcţionării pot produce perturbaţii în reţeaua furnizorului de energie electrică (de ex. Regim deformant), trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor perturbaţii, conform normativelor PE 142 şi PE 143.

Este admisă racordarea prin prize la circuitul de alimentare a receptoarelor electrice cu putere nominală până la 2 kW.

Receptoarele cu puteri peste 2 kW, se pot racorda prin prize sau prin racorduri fixe, iar pentru conectarea şi deconectarea acestora, receptoarele se prevăd cu dispozitive de acţionare (de ex. contactoare) pe circuitul fix de alimentare, dacă receptorul nu est echipat cu întrerupător de către producător.

Alimentarea receptoarelor electrice din clasele 0, I, II şi III de protecţie împotriva şocurilor electrice (definite conform SR CEI 60536) se face din circuite fără conductor de protecţie, iar a receptoarelor din clasa I de protecţie, prin circuite cu conductor de protecţie.

Receptoarele electrice monofazate, mobile şi portabile, a căror carcasă se leagă la un conductor de protecţie, trebuie alimentate prin cordoane cu tei conductoare din care unul pentru protecţie.

În încăperile din categoria BE 2 (C) sau din clasa AE 5 (PC), receptoarele electrice trebuie alimentate prin cordoane flexibile în condiţiile de la art. 5.1.155.

 Distanţele dintre receptoarele electrice, precum şi distanţele dintre acestea şi elementele de construcţie, obiecte fixe din încăperi, etc., trebuie alese astfel încât manevrarea, întreţinerea, verificarea şi repararea acestora să se poată desfăşura în bune condiţii, respectându-se şi prevederile din legea 90/96.

La receptoarele electrice mobile (de ex. la cele basculante montate pe glisiere, la cuptoare cu vatră mobilă, et.), conductoarele electrice de alimentare se introduc în tuburi flexibile fixate cu un capăt în tubul rigid de protecţie al instalaţiei electrice fixe de alimentare cu energia electrică şi cu celălalt capăt în cutia de borne a receptorului electric. Lungimea tuburilor flexibile se alege astfel încât să se asigure deplasarea receptoarelor electrice pe toată lungimea necesară.

Protecţia receptoarelor electrice împotriva supracurenţilor şi protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie asigurată în condiţiile prevăzute în subcapitolul 4.2., respectiv 4.1. şi art. 5.4.9.

 VERIFICAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

Instalaţiile electrice trebuie să fie verificate în timpul execuţiei şi înainte de punerea în funcţiune de către executant conform ghidului, GP 052, normativelor C 56, PE 116, NSSMUEE 111 şi CEI 60364-6-61.

În timpul execuţiei se face o verificare preliminară. După executarea instalaţiei electrice se face verificarea definitivă, înainte de punerea în funcţiune, pe baza dosarului de instalaţii de utilizare prezentat la furnizorul de energie electrică.

Verificarea preliminară constă din:

- verificarea înainte de montaj a continuităţii electrice a conductoarelor;

- verificarea după montaj a continuităţii electrice a instalaţiei, înaintea acoperirii cu tencuială sau a turnării betonului de egalizare sau de rezistenţă;

- verificarea calităţii tuburilor ce se montează în cofraje;

- verificarea aparatelor electrice.

De asemenea, de la caz la caz, în proiectul de execuţie se vor stabili lucrări de verificare preliminară dictate de specificul construcţiei sau al modului de execuţie (continuitatea şi corecta pozare a tuburilor montate în cofraj înaintea turnării betonului, prevederea golurilor şi şliţurilor necesare executării instalaţiei electrice etc.).

Verificarea definitivă cuprinde:

- verificări prin examinare vizuală;

- verificări prin încercări.

Verificări prin examinări vizuale se execută pentru a stabili dacă instalaţiile electrice corespund proiectului şi notelor de şantier emise pe durata execuţiei, atunci când este cazul. Astfel, se urmăreşte dacă:

- au fost aplicate măsurile pentru protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere directă (de ex. distanţele prescrise, barierele, învelişurile, etc.) prevăzute în proiect;

- au fost instalate barierele contra focului sau alte elemente care trebuie să împiedice propagarea focului;

- alegerea şi reglajul dispozitivelor de protecţie s-a executat corect, conform proiectului;

- dispozitivele de separare şi comandă au fost prevăzute şi amplasate în locurile corespunzătoare;

- materialele, aparatele şi echipamentele au fost alese şi distribuţiile au fost executate în conformitate cu condiţiile impuse de influenţele externe;

- culorile de identificare a conductelor electrice au fost folosite conform condiţiilor din normativ;

- conexiunile conductoarelor au fost realizate corect;

- materialele, echipamentele şi utilajele au fost amplasate astfel încât sunt accesibile pentru verificări şi reparaţii, asigură funcţionarea fără pericole pentru persoane şi instalaţii.

Verificările prin încercări, se efectuează de preferinţă în următoarea ordine:

- continuitatea conductoarelor de protecţie şi a legăturilor echipotenţiale principale şi suplimentare (art. 6.8.);

- rezistenţa de izolaţie a conductoarelor (art. 6.9.);

- separarea circuitelor (art. 6.10.);

- rezistenţa pardoselilor (art. 6.11.);

- protecţia prin întreruperea automată a alimentării (art. 6.12. şi ghidul GP 052);

- încercări funcţionale pentru echipamente neasamblate în fabrică (art. 6.13.).

Verificarea lucrărilor ascunse se face pe parcursul executării acestora conform art. 6.5 şi art. 6.6 şi se consemnează în procese verbale care se vor ataşa la procesele verbale de recepţie.

Încercarea continuităţii conductoarelor de protecţie şi a legăturilor de egalizare a potenţialelor, se efectuează cu o sursă de tensiune de 4 - 24 V (în gol) în c.c. sau c.a. şi un curent de minimum 0,2 A.

Rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice se măsoară:

a) între conductoarele active luate două câte două;

b) între fiecare conductor activ şi pământ.

Se admite pozarea în plinte, canale şi alte profile similare atât a circuitelor de iluminat şi de prize cât şi a circuitelor de curenţi slabi (radio, TV. Telefonie, comanda-control etc.).

Secţiunea şi numărul minim de conducte ce se pozează în golul unei plinte, unui canal sau altor profile, se stabileşte, fie pe baza datelor producătorului, fie pe baza asimilării secţiunii golului plintei, canalului sau profilului cu secţiunile tuburilor IPEY sau similare.

Traseul plintei se stabileşte de către proiectant urmărindu-se în general conturul camerelor (la nivelul pardoselii sau la o anumită înălţime pe pereţi sau pe plafon în cazul plintelor montate orizontal). Traseele verticale vor fi de regulă lângă uşă.

Montarea plintelor, canalelor sau altor profile similare, trebuie făcută în aşa fel încât să nu fie posibilă pătrunderea în interior a apei sau a umezelii.

Plintele din PVC se fixează pe elementul de construcţie prin lipire cu adeziv special, prin bolţuri împuşcate, şuruburi etc., soluţia stabilindu-se în funcţie de natura elementului de construcţie.

 Într-o plintă, într-un canal sau în alte profile similare cu mai multe goluri, circuitele cu destinaţii diferite se montează în goluri diferite.

Se admite pozarea plintelor având conductele electrice montate sau acestea pot fi trase ulterior montării.

Legăturile electrice trebuie executate numai în doze.

În locurile de îmbinare sau de schimbare a direcţiei plintelor, conductele electrice se protejează în mod corespunzător pe toate direcţiile faţă de elementele şi materialele combustibile din clasele CA1 … CA2a, b, c, d (C1 ÷ C4) din construcţie (de ex. cu ipsos).

Accesoriile plintelor, inclusiv capacele dozelor, cu excepţia elementelor de adaptare pentru aparate, se montează după tragerea sau pozarea conductelor electrice şi verificare circuitelor.

Plintele din materiale încadrate în clasele de combustibilitate CA2c (C3) şi CA2d (C4) pentru protecţia instalaţiilor electrice nu se pot folosi în:

- clădiri cu aglomerări de persoane;

- hoteluri;

- spitale şi alte clădiri similare;

- clădiri înalte;

- căi de evacuare.

Se admite utilizarea plintelor din materiale încadrate în clasele de combustibilitate CA 1 (C0) şi CA2a (C1) şi pentru protecţia instalaţiilor electrice în spaţii de producţie şi/sau de depozitare din categoriile BE2 (C), BE1a (D), BE1b (E).

Plintele de distribuţie din PVC trebuie montate la distanţe de minim 3 cm de tocurile (pervazurile) din material combustibil a uşilor şi ferestrelor şi de 10 cm faţă de pardoseală.

E. Pozarea conductelor punte (INTENC etc.)

Conductele punte cu izolaţie şi manta din PVC se utilizează în încăperi din clasele de mediu AD1 (U0), AD2 (U1), BA (EE 5), BE1a (D), BE1b (E) şi BE 2 (C), la temperaturi ale mediului prevăzute în standardul de produs.

Conductele punte trebuie montate înglobat în tencuială sau instalate în golurile canalelor elementelor din beton.

Se admite utilizarea conductelor punte din montaj aparent numai pe trasee ferite de deteriorări mecanice, în încăperi din categoriile BE1a (D) şi BE1b (E).

Conductele punte se montează pe sau în elementele de construcţie incombustibile clasa CA1 (C0). Dacă această condiţie nu se poate respecta, se aplică prevederile art. 3.3.9.

Conductele punte normale montate sub pardoseli peste planşee incombustibile, pe pardoseala incombustibilă a podurilor, sau în izolaţia incombustibilă a teraselor sau acoperişurilor, trebuie să fie protejate cu mortar de ciment, împotriva deteriorărilor mecanice. Conductele punte speciale (cu manta întărită), montate sub pardoseli incombustibile, peste planşee incombustibile, nu necesită protecţie cu mortar de ciment.

Se interzice montare a conductelor punte pe suprafaţa de zidărie a coşurilor, pe suprafaţa panourilor radiante sau pe alte suprafeţe calde similare.

La alegerea traseelor conductele punte trebuie respectate prevederile art. 5.1.90. şi 5.1.91.

Conductele punte se montează pozate într-un singur strat.

La montarea îngropată, conductele punte trebuie acoperite cu un strat tencuială de minim 1 cm.

Curbarea pe lat a conductelor INTEC se face cu o rază de curbură cel puţin egală cu de 4 ori diametrul exterior al acestora, tăindu-se puntea dintre conducte pe o lungime aproximativ egală cu de două ori raza de curbură.

Pentru conductele punte se utilizează doze de tip special, plate.

Se admite şi folosirea dozelor metalice pentru tuburi, cu condiţia ca la intrarea în doze a conductelor punte să se asigure protecţia acestora prin tuburi din PVC.

In dozele de aparat şi de derivaţie, la conducta punte se lasă capete de rezervă de minimum 70 mm, iar la locurile pentru legarea corpurilor de iluminat, de cel puţin 150 mm. 

CONTROLUL TEMPERATURII LA INSTALATIILE DE INCALZIRE PRIN INDUCTIE

Încălzirea prin inducţie se bazează pe transmiterea energiei electromagnetice la metalul de încălzit situat în câmpul magnetic (variabil în timp) al unei bobine inductoare, încălzirea metalului producându-se prin efectul Joule – Lenz al curenţilor turbionari induşi. Dacă metalul este feromagnetic se adaugă şi încălzirea prin efect histerezis, până la punctul Curie.Se poate arăta că adâncimea de pătrundere a câmpului magnetic în piesele metalice este:

Din relaţia de mai sus se observă că adâncimea de pătrundere este invers proporţională cu frecvenţa tensiunii de alimentare a bobinei inductoare. Pentru încălzirea superficială (de suprafaţă) se folosesc frecvenţe ridicate iar pentru încălzirea în adâncime (în volum) se foloseşte frecventa industrială (50Hz).

În figura de mai sus se observă părţile componente ale unei instalaţii de încălzire, în volum, prin inducţie, care se foloseşte la încălzirea bandajelor roţilor de vagoane (pentru bandajarea sau debandajarea) roţilor. Elemente componente:

- bobină inductoare

- miez magnetic

- suport

Transmiterea energiei de la inductor la piesa metalică (bandaj)depinde de natura materialelor, forma pisei cât şi poziţia relativă. Randamentul electric are o valoare cu atât mai mare cu cât:

- distanţa între inductor şi piesă este mai mică

- lungimea inductorului este mai mare decât a piesei

- factorul de umplere al spirelor inductorului este mai mare

- raportul dintre diametrul piesei si adâncimea de pătrundere în piesă este mai mare sau egal decât 10
- temperatura piesei este mai mare.

Alimentarea cu energie electrică a bobinei inductorului se face la 380V prin alimentarea cu două faze. Pentru simetrizarea reţelei se foloseşte o bobină de simetrizare alimentată tot la 380V intre una din cele două faze şi a treia fază.
Instalaţiile de încălzire prin inducţie având un puternic caracter inductiv cât şi variaţiilor impedanţei sarcinii necesită instalaţie automată cu condensatoare pentru compensarea energiei reactive. Această bateriei de condensatoare pe lângă compensarea energiei reactive permit şi o compensare a variaţiilor bruşte ale tensiunilor de alimentare determinând astfel utilizarea completă a puterii sursei de alimentare.
Având determinate elementele componente ale instalaţiei de incălzire prin inducţie, se pune problema controlului temperaturii piesei de încălzit astfel încât la atingerea valorii prestabilite procesul de încălzire să se oprească, continuare încălzirii putând duce la modificări de structură a materialului din care este confecţionată piesa.
Pentru controlul temperaturii piesei de încălzit se pot folosi controlere dedicate sau controlere care care pot măsura şi alte tipuri de mărimi (presiune, temperatură, umiditate, senzori liniari pentru mişcare, etc). În aplicaţia prezentată propunem utilizarea controlerului ATR 121, cu afişare numerică (trei biţi) şi traductor de temperatură (termocuplu) care să funcţioneze în domeniul 0...500gradeC.

Alimentarea cu energie a controlerului se face la 230V, 50Hz. La intrare se aplică un semnal electric printr-un traductor de temperatură (termocuplu) iar ieşirea este prevăzută cu două relee(10A pe sarcină rezistivă) + SSR (8V - 20mmA, 15V – 30mmA, 30V – 30mmA). Controlerul este prevazut cu comunicare serială RS 485 – protocol Modbus RTU slave.Controlerul are două trepte de control a tensiunii, cu alarmă în bandă de proporţionalitate şi alarmă absolută faţă de mărimea de proces care poate lucra deasupra sau dedesuptul benzii de lucru. Operaţuinile de programare permit setare optimă a parametrilor pentru controlul optim al procesului. Prin comunicarea serială controlerul poate fi inclus într-un sistem de date centralizat care permite urmărirea şi controlul temperaturii de la distanţă. Prin folosirea controlerului se poate urmării în permaneţă variaţia temperaturii piese de încălzit, local sau centralizat, şi la atingerea pragului de alarmă prestabilit se emite un semnal sonor şi luminos iar la atingerea temperaturii maxime de încălzire se întrerupe alimentarea cu energie a bobinei inductoare.