8 mar. 2010

SIGURANTA IN ALIMENTAREA SI DISTRIBUTIA ENERGIEI ELECTRICE

1. TABLOURI ELECTRICE - PROIECTARE, ECHIPARE SI MONTAJ

Tablouri alimentare si protectie cladiri birouri si rezidentiale

Tablouri actionari si automatizari electrice




Tablouri generale de distributie


Tablouri alimentare si protectie circuite de iluminat











Compensari de energie reactiva

 


14 feb. 2010

ELECTRODRENAREA CONSTRUCTIILOR



Apa, elementul vital al vietii, este principalul inamic al construcţiilor. Sub diferite forme (din ploaie, din condesul vaporilor interiori sau din pământ), apa are un caracter distructiv, prin fenomenul numit igrasie, determinând degradarea ireversibilă a cladirilor.
Una din metodele pentru combaterea umidităţii este electrodrenarea construcţiilor.
Nu intrăm în teoria fenomenelor electrochimice din elementele de construcţie. În literatura de specialitate, (vezi Dinu-Stefan Moraru, Lucian Dima, Electrodrenarea construcţiilor umede, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996), se prezintă în detaliu elemente de teorie cât şi metode si tehnoligii pentru combaterea umiditaţii. Profitând de literatura de specialitate cât şi de cunoştiinţele personale din domeniul electrocineticii şi a prizelor de pământ am aplicat această metodă pentru electrodrenarea unei construcţii existente. Construcţia se află într-o zonă unde nivelul apei freatice este ridicat şi cu toate izolaţiile şi metodele clasice (pereţii din cărămidă tencuită) şi fundaţia din beton) pereţii erau în permanenţă umezi prin migrarea ascensională şi transversală capilară a umidităţii în mediile poroase. Efectele umidităţii determină o dezagregare mecanică, ruperea unor legături structurale ale compuşilor prin hidroliză cât şi apariţia microorganismelor, ciupercilor, etc.
Electrodrenarea umidităţii constă în apariţia unei diferenţe de potenţial electric între o construcţie şi terenul din apropier, construcţia având un potenţial pozitiv iar terenul unul negativ. Dacă se introduc în clădire nişte electrozi metalici, amplasaţi la anumită distanţă şi conectaţi electric între ei şi apoi la o priză de pământ, se formează o pilă electrică la care electrodul pozitiv este format din totalitatea electrozilor metalici din perete, polul negativ priza de pământ, iar electrolitul este umezeala. Având o diferenţă de potenţial suficientă pentrru întreruperea forţelor electrocapilare, apa va migra de la polul pozitiv (construcţie) la polul negativ (teren), consecinţa fiind uscarea peretelui construcţiei.
Metoda poate fi îmbunătăţită prin introducerera unei surse de curent continuu în circuitul descris mai sus, mărind astfel diferenţa de potenţial şi implicit viteza de uscare. Practic, etapele proiectării şi realizării practice a unei instalaţii de electrodrenare sunt:
- realizarea proiectului, ( determinarea zonelor umede, caslculul suprafeţelor prin care apa a pătruns în construcţie, calculul puterii instalaţiei de electrodrenare, dterminarea numărului de electrozi, stabilirea numărului de prize de pamânt necesare)
- decaparea tencuielilordegradate şi îndepărtarea prafului
- trasarea poziţiei electrozilor, perforarea orificiilor şi montarea electrozilor în zidărie
- montarea cablurilor de legătură între electrozi şi electrozi şi priză de pământ
- realizarea prizei de pământ şi conectarea ansamblului de electrozi la priza de pământ

8 feb. 2010

ILUMINATUL DE SIGURANTA

Iluminatul de siguranţa. Asigură desfăşurarea anumitor activităţi la avaria iluminatului normal. Serveşte pentru următoarele scopuri: pentru evacuare, pentru continuarea lucrului, de panica, pentru circulaţie, pentru veghe, pentru marcarea hidranţilor. Există mai multe scheme de alimentare cu energie electrică a iluminatului de siguranţă. Noi vom prezenta câteva scheme simplificate. Adoptarea schemei corespunzătoare iluminatului de siguranţă se face in functie de situatia existenta cat si de caracteristicile spatiului.

CABLURI ELECTRICE - CARACTERISTICI SI MONTAJ

Principalele materiale electrice folosite la realizarea instalatiilor electrice sunt cablurile si conductoarele electrice. Mai jos prezentam principalele caracteristici cat si date tehnice de montaj.


























7 feb. 2010

ARBORELE ELECTRIC

Spunea cineva „ştiinţa omenească este limitată dar neştiinţa infinită” şi câtă dreptate avea...


Am întâlnit, în activitatea noastră, multe situaţii când a trebuit să convingem beneficiarii de utilitatea, eficienţa şi necesitatea aplicării unor soluţii tehnice, relativ simple, care există, care funcţionează şi care, aplicate, determină siguranţă şi condiţii superioare de funcţionare a utilajelor şi echipamentelor.
Problema care trebuia rezolvată era sincronizarea rotaţiei celor două motoare care acţionau două mecanisme de lucru necuplate mecanic între ele. Rezolvarea ei este imediată şi la îndemâna beneficiarului şi constă prin realizarea arborelui electric.
Aşa numitul „arbore electric” constă în sincronizarea mişcării de rotaţie a motoarelor asincrone care acţionează anumite mecanisme de lucru necuplate mecanic între ele prin intermediul unor legături electrice asigurând un raport constant între viteze şi acceleraţii.
Arbori electrice pot fi realizaţi cu: maşini auxiliare şi fără maşini auxiliare. Pentru cazul prezentat noi am ales varianta de arbore electric fără maşini auxiliare.
Schema arborelui electric fără maşini auxiliare.



Schema conţine: M1 şi M2 maşini electrice asincrone cu rotorul bobinat cu caracteristici identice. Rotoarele lor sunt legate împreună prin intermediul reostatului R. ML1 şi ML2 sunt mecanismele de lucru acţionate de cele două motoare electrice.
Când sarcinile celor două maşini sunt egale t.e.m. induse sunt egale şi între motoare nu există decalaje. Curenţii din înfăşurările rotoarelor sunt egali ca valoare şi sunt debitatţi pe reostatul comun, între rotoare neexistând transfer de energie şi nici circulaţie de curenţi.
Dacă sarcina este neegală, apare un decalaj între rotoare, care este cu atât mai mare cu cât diferenţa între cuplurile opuse de mecanismele de lucru este mai mare. Ca urmare, şi între t.e.m. induse apare un defazaj, deci o diferenţă care dă naştere unor curenţi de egalizare între rotoare, ale căror componente active determină cupluri de egalizareastfel încât să se obţină rotirea sincronă a maşinilor.
Rezistenţa din circuitul rotoric se alege astfel încât la cuplul nominal la arborele maşinii să se asigure o valoare a alunecării de 0,25 – 0,3.