ROMÂNIA ENERGETICĂ – ÎNCOTRO ?

          

  Tot ascultând poveştile pricepuţilor teleanaliştilor, mi-am amitit de un episod din istoria ştiinţei. Cam cu două, trei secole în urmă, în Anglia, la Birmingham, a luat naştere o asociaţie a savanţilor, de tipul unei academii de ştiinţe, neoficială. Amintesc aici pe vestitul chimist şi om politic Joseph Priestlez, pe Erasmus Darwin bunicul lui Charles Darwin, Watt şi alţii. Societatea lor era denumită “Asociaţia prietenilor Lunii”, fiindcă membrii ei se adunau numai atunci când era lună plină. Acest lucru era necesar deoarece ei era obligaţii să se întoarcă acasă noaptea târziu şi cum străzile oraşului nu erau pavate sau luminate singurul ajutor a lor era Luna care le lumina drumul.
           Cam două, trei secole despart străzile nepavate şi neiluminate din Birmingham de epoca noastră (cu străzi iluminate, pavate şi mijloace de transport moderne). Ce s-a întâmplat în acest timp?
          Producţia de bunuri şi mărfuri a omenirii a crescut nemăsurat de mult, a crescut de asemenea şi cantitatea de energie produsă şi consumată. Dacă resursele energetice ar fi uşor de procurat, dacă unele efecte (cum ar fi poluarea) nu ar fi dăunătoare pentru omenire, atunci ar trebui să fim liniştiţi, să dezvoltăm în continuare ramuri industriale fără să ţinem seama de costurile energetice sau să nu ne pese de răul produs prin poluare.
          Aşa cum în secolul al XVIII-lea, la Birmingham, beneficiind din plin de lumina Lunii, savanţi renumiţi aveau timp şi minte să se întâlnească pentru a găsi soluţii la problemele pe care îi preocupau, cred că e momentul ca oamenii pricepuţi din domeniul energetic, care beneficiază din plin de binefacerile “energiilor”, să-şi facă timp, în asociaţii oficiale sau neoficiale, pentru a discuta în modul cel mai adecvat cu putinţă problemele energetice ale României.
           România este o ţară bogată în resurse energetice “sărace”. Cărbunele românesc are o putere calorică scăzută, resursele de petrol şi gaze se cam termină iar amenajările hidro implică costuri deosebite (cele mai avantajoase fiind deja construite). Enegetica nucleară, rămasă mult în urmă, implică şi ea costuri mari, cantităţi însemnate de apă de răcire (daca se pune problema finalizărilor grupurilor trei şi patru de la Cernavodă, s-ar putea să nu fie suficientă apă de răcire chiar dacă centrala este situată în apropierea Dunării).
Bine, bine veţi spune, mai există celelalte resurse energetice numite, din comoditate,
“neconvenţionale” (poate peste doi, trei ani vor fi “convenţionale” şi la noi!). Haideţi să vedem care ar fi aceste resurse. Ar trebui să începem cu energia eoliană. Puterea energetică a vânturilor din România este, este relativ ridicată, dezavantajul fiind concentrarea ei în proporţie mare în Dobrogea. Dac[ ar fi tarnsformată în energie electrică reţelele de transport nu pot asigura transportul acestei puteri. Dacă tot suntem în Dobrogea ar trebui amintite aici energia solară, încă foarte scumpă, şi energia valurilor – nu se pune problema. Deplasându-ne încet spre alte meleaguri trebuie, neapărat, să amintim de energia biomasei. Cred că se pretează uşor la condiţiile de relief şi sol ale României. Imi amintesc că pe vremea studenţiei, am văzut undeva pe lângă Timişoara, în apropierea unui renumit complex agrozootehnic încercări reuşite în acest sens.
Toate aceste variante de dezvoltare energetică implică cheltuieli. Dar absolut toate implică ţi dezvoltarea altor segmente economice. De exemplu amenajările hidroenergetice asigură locuri de muncă pentru construcţii, biomasa dezvoltă sectorul agricol, etc. Numai că ar trebui să existe un plan coerent, unic şi de perspectivă de dezvoltare energetică şi eficienţă.
         Până la elaborarea, adoptarea şi menţinea acestui plan o perioadă mai lungă, trebuie să avem grijă de consumurile energetice. Există o lege care impune realizarea unor audituri energetice de agenţi economici care realizează anumite consumuri de energie. Oare rerspectăm această lege? Oare nu putem ca într-un interval de timp decent să realizăm un bilanţ energetic (electric şi termic) naţional, să vedem consumurile dar mai ales pierderile şi măsurile care trebuie implementate pentru eliminarea pierderilor?
Cum vom putea să realizăm eficient normele impuse de Uniunea Europeană de eliminarea emisiilor de CO¬2 dacă nu ştim, bănuim doar, pierderile din sistemul energetic sau din sistemul de încălzire al României.
Până la urmă, aşa cum se spune, cea mai ieftină energie este cea economisită. Dar cum să economiseşti dacă nu ştii cum şi cât?
         Cred că ar trebui ca la nivel local să existe mai multă aplecare spre domeniul energetic. Există ţn toate primăriile, prefecturile, consiile judeţene tot felul de referenţi, consilieri, etc. Cu tot felul de denumiri care mai de care, dar nu am preaam întâlnit un consilier energetic sau un serviciu energetic sau o direcţie energetică. Să nu mai vorbim de necesitatea unui minister al energiei care să coordoneze toate activităţile aferente. Şi de ce nu, poate ar fi bine sa existe un Comitet (Comisie, Consiliu, Asociaţie, Agenţie...) Energetic Roman care să cuprindă toate minţile luminate din domeniul energetic românesc şi care, asemenea Asociaţiei Prietenilor Lunii din sec al XVII-lea, să-şi înceapă munca dimineaţa şi să plece acasă la lumina lunii. Spun asta stiind ca: "Toti suntem in sant, dar unii dintre noi privesc catre stele".