UTILIZAREA LIMITATOARELOR DE MERS ÎN GOL LA TRANSFORMATOARELE DE SUDARE

             În cazul utilizării limitatoarelor de mers in gol la transformatoarele de sudare, economia anuală  de energie activă se obţine cu relaţia:

                           

în care:

P0 , Q0 reprezintă puterea activă, respectiv reactivă absorbită de transformatorul

de sudare la mersul în gol;

R – rezistenţa reţelei electrice a consumatorului redusă la tensiunea

primară U a transformatorului considerat;

T0 – timpul total anual de menţinere sub tensiune în gol al transformatorului.

          Economia de energie activă care se obţine prin instalarea limitatoarelor de mers in gol la agregate de sudare se poate evalua şi în funcţie de factorul de utilizare în timp a acestora, pe un schimb de lucru, folosindu-se relaţia:

                 Wa = D ⋅ (1− Cu )Sn ⋅ cosϕg

în care:

D –  durata unui schimb de lucru;

Sn – puterea aparentă a agregatului de sudare;

cos ϕg – factorul de putere mediu la funcţionarea în gol;

Cu – factorul de utilizare în timp a agregatului de sudare (Cu = (tS / tS + t0)).

         Aceasta se poate raporta la energia activă totală WaT consumată pe schimb de

agregatul de sudare înainte de instalarea limitatorului de mers in gol, calculată cu expresia:

                 WaT = D ⋅Cu ⋅ Sn ⋅ cosϕs + D ⋅ (1 − Cu ) ⋅ Sn ⋅ cosϕg

în care semnificaţia notaţiilor este aceeaşi ca cea folosită în relaţia de mai sus, apărând

în plus cos ϕS – factorul de putere mediu la funcţionarea în sarcină a agregatului. Se

obţine economia procentuală de energie activă E%, pe schimb şi agregat prin limitarea

mersului în gol:

                    E[%]= (Wa/WaT).100

           Economia anuală de energie activă prin instalarea limitatoarelor de mers in gol se obţine prin înmulţirea economiei procentuale, calculată mai sus cu consumul mediu anual (al agregatului sau secţiei), înainte de introducerea limitatoarelor.

   Schema unui limitator de mers in gol: