În
cazul utilizării limitatoarelor de mers in gol la transformatoarele de sudare,
economia anuală de energie activă se obţine
cu relaţia:
în care:
P0 , Q0 reprezintă
puterea activă, respectiv reactivă absorbită de transformatorul
de sudare la mersul în gol;
R – rezistenţa reţelei electrice a
consumatorului redusă la tensiunea
primară U a transformatorului considerat;
T0 – timpul total anual de menţinere sub tensiune în gol al transformatorului.
Economia de energie activă care se obţine prin instalarea limitatoarelor
de mers in gol la agregate de sudare se poate evalua şi în funcţie de factorul
de utilizare în timp a acestora, pe un schimb de lucru, folosindu-se relaţia:
Wa = D ⋅ (1− Cu )Sn ⋅ cosϕg
în care:
D – durata unui schimb de lucru;
Sn – puterea aparentă a agregatului de sudare;
cos ϕg – factorul de putere mediu la funcţionarea
în gol;
Cu – factorul de utilizare în timp a agregatului de sudare (Cu = (tS / tS + t0)).
Aceasta se poate raporta la energia activă totală WaT consumată pe schimb de
agregatul de sudare înainte de instalarea limitatorului
de mers in gol, calculată cu expresia:
WaT = D ⋅Cu ⋅ Sn ⋅ cosϕs + D ⋅ (1 − Cu ) ⋅ Sn ⋅ cosϕg
în care semnificaţia notaţiilor este aceeaşi
ca cea folosită în relaţia de mai sus, apărând
în plus cos ϕS – factorul de putere mediu la funcţionarea în sarcină a agregatului. Se
obţine economia procentuală de energie
activă E%, pe schimb şi agregat prin limitarea
mersului în gol:
E[%]= (Wa/WaT).100
Economia anuală de energie activă prin instalarea limitatoarelor de mers
in gol se obţine prin înmulţirea economiei procentuale, calculată mai sus cu
consumul mediu anual (al agregatului sau secţiei), înainte de introducerea limitatoarelor.
Schema unui limitator de mers in gol:
.jpg)
