NORME SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII

 Prevederi generale
Conţinutul normelor specifice de protecţia muncii se referă la activitatea care se desfăşoară în instalaţiile de utilizare a energiei electrice şi asupra acestora indiferent de forma de proprietate asupra lor sau aparteneţa personalului care le proiectează, execută, exploatează sau repară. Aceste norme au caracter naţional şi trebuie aplicate de către toate persoanele juridice şi fizice implicate în proiectarea, executarea, utilizare sau repararea instalaţiilor electrice de joasă tensiune situate în aval de :
- punctul de măsură al energiei electrice furnizate de către distribuitor
- punctul de separare electrică faţă de instalaţiile distribuitorului

Obligaţiile executantului
Autorizarea electricienilor din punct de vedere al protecţiei muncii trebuie să se facă conform “Normelor specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice – cap.2”
Instalaţiile electrice de utilizare pot fi executate, întreţinute sau reparate de către:
- electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea în baza obligaţiunilor de serviciu
- electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă
- electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile electrice de joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienţilor
Orice electrician care constată o stare de pericol care poate produce accidente umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a acestora.
Personalul care execută manevre sau lucrări în instalaţiile electrice trebuie să fie dotat şi să utilizeze echipamentul electroizolant de protecţia muncii. La joasă tensiune trebuie utilizat cel puţin un mijloc de protecţie a muncii iar la înaltă tensiune cel puţin două.
Personalul prestator de servicii şi cel care aparţine unor terţi şi execută lucrări în instalaţiile electrice ale utilizatorilor trebuie considerat “personal delegat”. Executare lucrărilor de către personalul delegat se face în baza unei convenţii de lucrări

Sarcina de muncă
Măsurile tehnice pentru realizarea unor lucrări la instalaţiile electrice cu scoatere de sub tensiune sunt:
- Separarea electrică a instalaţiei prin întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a unor părţi din instalaţie la care urmeazăa se lucra şi blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare a separatoarelor prin care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea plăcuţelor avertizoare.
- Identificarea pe baza schemelor electrice a instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra.
- Verificarea lipsei de tensiune urmată imediat de legarea la pământ şi în scurtcircuit cu ajutorul aparatelor poetabile de measurer a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune.
- Delimitarea materială a zonei de lucru, trebuie să asigure prevenirea accidentării membrilor formaţiei de lucru dar şi a persoanelor care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru. Delimitarea materială se face prin îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru.
Măsuri organizatorice de protecţia muncii la executarea lucrărilor în instalaţiile electrice cu scoatere de sub tensiune, sunt următoarele:
- Autorizaţia de lucru, este emisă de către emitent (angajator) pentru executarea unei singure lucrări într-o singură instalaţie electrică. Admiterea la lucru trebuie să se facă după realizarea efectivă a tuturor măsurilor tehnice de protecţia muncii. Începerea şi desfăşurarea lucrării trebuie să aibă loc după ce şeful de lucrare împreună cu un membru al formaţiei de lucru realizează zona de lucru iar membrii formaţiei au fost instruiţi. La terminarea lucrării şeful de lucrare trebuie să asigure srângerea sculelor, a meterialelor, executarea curăţeniei şi demontarea mijloacelor de protecţia muncii. Apoi lucrarea se va preda admitentului la lucrare (beneficiarului), executând împreună cu acesta probele funcţionale.
- Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii care se aprobă
de conducătorul unităţii. Aceste instrucţiuni vor conţine categoria de lucrări ce se pot executa cât şi lista cu personalul care are dreptul să le execute.
- Atribuţiuni de serviciu
- Dispoziţii verbale
- Procese verbale
- Obligaţiuni de serviciu
- Propria răspundere

Mediul de muncă
Din punct de vedere al protecţiei muncii mediul de muncă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice:
- construcţiile metalice nu trebuie să fie folosite drept nul de lucru pentru alimentarea receptoarelor de energie electrică
- realizarea protecţiei împotriva atingerii directe prin: acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active, închideri în carcase, îngrădiri fixe, îngrădiri mobile, scoaterea de sub tensiune a instalaţiei la care urmează să se lucreze, legarea la pământ şi în scurtcircuit prin dispozitive speciale, alimentarea la tensiune redusă, egalizarea potenţialelor.
- pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii indirecte trebuie adoptate următoarele măsuri: alimentarea cu tensiune redusă, legarea la pământ, legarea la nul, egalizarea potenţialelor, izolarea suplimentară de protecţie, protecţie prin separare, folosirea mijloacelor de protecţie electroizolantă, controlul permanent al izolaţiei
- pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se
aplice două măsuri de protecţie: o măsură principală, care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de protecţie suplimentară care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale
- montarea echipamentelor şi realizarea instalaţiilor electrice trebuie să se execute conform proiectului de execuţie
- verificarea echipamentelor electrice din punct de vedere tehnic se face prin măsurători. Astfe trbuie să existe următoarele valori: rezistenţa de izolaţie trebuie să fie mai mare de 2M pentru izolaţia simplă şi mai mare de 7M pentru izolaţia întărită iar tensiunea de încercare 2Un + 1000V pentru izolaţia simplă şi 4000V pentru izolaţia întărită

Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile şi mijloacele de protecţie împotriva electrocutării

Protecţia prin legare la nul
Protecţia prin legare la nul este permisă numai în cazul reţelelor de joasă tensiune cu nulul legat la pământ. Dacă protecţia prin legare la nul se aplică ca metodă principală atunci se aplică ca metodă suplimentară de protecţie una din următoarele:
- legarea suplimentară a carcaselor şi elementelor de susţinere a echipamentelor electrice la instalaţia de legare la pământde protecţie, dimensionată astfel încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ măsurată din orice punct al reţelei de nul să fie de cel mult 4 ohmi. Se admite depăşirea acestei valori cu condiţia asigurării unei tensiuni de pas şi de atingere sub valoarea de 65V, dacă timpul de deconectare este de cel mult 3 secunde şi de 40 V dacp timpul de deconectare este mai mare de 3 secunde
- executarea unor legături suplimentare între carcasele metalice ale echipamentelor şi alte elemente conductoare aflate în zona de manipulare
- executarea pardoselii din materiale electroizolante
- folosirea dispozitivelor automate de protecţie împotriva tensiunilor de atingere periculoase şi a curenţilor periculoşi, care să acţioneze într-un timp mai mic de 0,2 secunde de la apariţia defectului
În cutiile de borne ale echipamentelor trebuie să fie o bornă pentru legarea conductorului de legare la nulul de protecţie.
Este interzisă legarea în serie la conductorul de nul de protecţie a carcaselor mai multor aparate. Fiecare utilaj trebuie legat la conductorul de nul de protecţie cu o legătură separată.
Se interzice montarea pe conductorul de nul de protecţie a oricăror dispozitive care ar putea întrerupe continuitatea circutului de protecţie (de ex. siguranţe, întreruptoare).
Conductorul de nul de protecţie trebuie să fie separat de conductorul de nul de lucru, începând de la ultimul tablou la care bara de nul este legată la pământ, până la masa echipamentului electric care trebuie protejat.
Până la ultimul tablou electric de distribuţie se admite existenţa unui singur conductor de nul. De la ultimul tablou, la care se racordează receptorul, în sensul de distribuire a energiei, conductorulde nul de lucru trebuie să fie separat de conductorul de nul de protecţie. bara de la care se separă cele două conductoare trebuie să fie legată la instalaţia de legare la pământ.
Conductoarele de legare la nul de protecţie trebuie să aibă secţiunea dimensionată corespunzător şi culoarea izolaţiei să fie galben-verde.
Toate tablourile electrice trebuie să aibă o bară de nul racordată la instalaţia de legare la pământ din incinta unde este montat tabloul. În cazul tablourilor cin carcasă metalică bara de nul se leagă la carcasă, iar carcasa se leagă vizibil la instalaţia de pământare. Bara de nul trebuie să aibă atâtea borne câte conductoare se leagă la ea, nu se admit mai multe conductoare legate la o singură bornă.

Protecţia prin legare la pământ
Protecţia prin legare la pământ, ca protecţie principală, este
permisă numai în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ. Într-o incintă este permisă existenţa unei singure instalaţii de legare la pământ, la care trebuie să fie racordate pntreu protecţie, toate echipamentele tehnice aflate în incinta respectivă.
Utilizarea construcţiilor metalice drept conductor de protecţie este permisă numai după verificare continuităţii şi a rezistenţei de dispersie la pământ a acestora.

 Potecţia prin alimentare cu tensiune foarte joasă
Tensiunile foarte joase trebuie să fie obţinute printr-un transformator coborâtor executat în condiţiile separării de protecţie sau de la o sursă independentă de producere a energiei electrice (acumulatoare, elemente galvanice).
Carcasa şi miezul transformatoarelor trebuie să fie legate la nul şi la pământ.
Prizele şi fişele de tensiuni foarte joase trebuie să fie de construcţie diferită faţă de cele pentru tensiunea normală a reţelei.

 Protecţia prin separarea de protecţie
Într-o instalaţie în care se foloseşte separarea de protecţie trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
- reţeaua să aibă tensiuni până la 500V. Tensiunea nominală în partea secundară a transformatorului de separare poate fi de cel mult 400V
- transformatorul de separare să aibă înfăşurările pe braţe separate sau ele să fie montate cap la cap cu o izolaţie întărită
- la un transformator de separare să nu se conecteze decât un singur consumator
- pe partea secundară este interzisă legarea circuitului la pământ

 Mijloace de protecţie
Mijloacele de protecţie folosite la lucrări sau manevre în
instalaţiile electrice trebuie să fie verificate şi supuse unor încercări la darea în funcţie dar şi periodic. Ele trebuie verificate vizual înainte de fiecare folosire.
 Mijloace de protecţie electroizolante
Obligaţia dotării cu mijloace de protecţie electroizolante corespunzătoare o are conducătorul unităţii. Acestea sunt acele produse destinate protecţiei împotriva riscurilor provocate de curentul electric în timpul desfăşurării activităţii în instalaţiile electrice. Din această categorie fac parte:
- prăjini electroizolante
- cleşti electroizolanţi
- detectoare de tensiune
- indicatoare de corespondenţă a fazelor
- plăci electroizolante
- teci electroizolante
- pălării electroizolante
- folii electroizolante
- degetare electroizolante
- mănuşi electroizolante
- încălţăminte electroizolantă
- covoare şi platforme electroizolante
Toate aceste mijloace de protecţie trebuie să fie verificate vizual înaintea utilizării.

Mijloace de protecţie pentru legarea la pământ
Obligaţia dotării cu mijloace de protecţie pentru legare la pământ corespunzătoare o are conducătorul unităţii. Acestea sunt acele echipamente tehnice care se folosesc pentru a proteja personalul împotriva electrocutării în cazul apariţiei accidentale a tensiunii în zona de lucru. dIn această categorie fac parte:
- cuţite de legare la pământ
- dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit
- dispozitive de descărcare a sarcinii
- atenuatoare de inducţie electrostatică
Calitativ aceste dispozitive trebuie să respecte standardelor în vigoare. Ele trebuie verificate amănunţit, vizual înaintea fiecărei utilizări.

Mijloacele de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucru
Acestea nu permit sau împiedică accesul involuntar al persoanelor neavizate în zona de lucru, precum şi părăsirea sau depăşirea liberă a ei de către membrii formaţiei de lucru. Din această categorie fac parte:
- bariere
- frânghii şi benzi pentru împrejmuire
- panouri şi paravane mobile
- indicatoare de securitate
Delimitarea materială a zonei de lucru trebuie să se facă cu
mijloacele de mai sus cu condiţia ca acestea să fie bine fixate şi să fie vizibile. Indicatoarele de securitate cu inscripţii se amplasează pentru a avertiza şi semnaliza vizual asupra unor lucrări, şi anume:
- indicatoare de securitate pe îngrădirile care delimitează material zona de lucru cu inscripţia spre interior:

“LIMITĂ DE ZONĂ DE LUCRU. INTERZISĂ DEPĂŞIREA”

- indicatoare de securitate pe îngrădirile care delimitează material zona de lucru cu inscripţia spre exterior:

“STAI! ÎNALTĂ TENSIUNE. PERICOL DE ELECTROCUTARE”

- pe dispozitivele aflate în zona de lucru, având inscripţia:

“ NU DESCHIDE SE LUCREAZĂ”

Mijloace de protecţie împotriva efectelor acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice
Aceste mijloace protejeazăexecutantul de efectul termic al arcului electric sau al loviturilor mecanice. Din această categorie fac parte:
- viziera de protecţie a feţei
- cască de protecţie a capului
- îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă
Casca de protecţie trebuie utilizată împotriva traumatismelor craniene, ea trebuind să fie purtată obligatoriu de către fiecare membru al formaţiilor de lucru precum şi de către conducătorii acestora.
Salopeta sau halatul din ţesătură termorezistentă se foloseşte cu prioritate de către electricieni în timpul executării instalaţiilor electrice.
Mânerul pentru montarea-demontarea siguranţelor tip MPR, prevăzut cu manşon de protecţie a braţului, trebuie utilizat conform producătorului, dar întodeauna împreună cu viziera de protecţie a feţei.