2 dec. 2009

INSTALAŢII DE PROTECŢIE CONTRA TRĂSNETULUI - PARATRĂSNETE





       Pentru realizarea corectă a unei instalaţii de protecţie împotriva trăsnetelor trebuie intocmit un mic studiu prealabil pentru determina nivelul de protectie in conformitate cu Normativul românesc I 20-2000, amplasarea optima a sistemului de captare, traseul conductorului de coborire si a prizei de pamânt.
In plus, trebuie ţinut seama de protectia instalatiilor electrice impotriva impulsului electromagnetic generat de trăsnet, acest aspect nu poate fi ignorat, din simplul motiv ca efectul indirect al unei lovituri de trasnet, intr-o instalatie de paratrăsnet va induce in instalatia electrica a cladirii protejate supratensiuni periculoase care pot distruge echipamente si aparate. Din acest motiv recomandam montarea unor dispozitivele de protectie la supratensiuni, pentru a realiza o protectie completa.
        Instalaţii de protecţie contra trăsnetului, IPT, sunt acele instalaţii care servesc pentru protecţia
împotriva efectelor directe ale loviturilor de trăsnet şi care sunt alcătuite din următoarele elemente:
- elemente de captare
- elemente de coborâre
- priza de pământ
1. Trăsnetul şi efectele sale
         Trăsnetul reprezintă o descărcare electrică între un nor încărcat cu sarcină electrică şi pământ.
Descărcarea se produce prin scurgerea sarcinii electrice a norului, de regulă negativă spre pământ. Fenomenul începe prin ionizarea aerului datorită intensităţii câmpului electric care atinge o valoare critică de 200kV/cm la concentrări mari de sarcini electrice. Trăsnetul se dezvoltă apoi ca urmare a diferenţei mari de potenţial, de ordinul milioanelor de volţi dintre nor şi pământ. Perioadele descărcării trăsnetului sunt arătate schematic în figura 1 în faza preliminară are loc o descărcare incompletă prin efluvii în care canalul luminos (liderul) se dezvoltă relativ încet şi este înconjurat de o zonă cu sarcini electrice de o anumită polaritate. Pe măsură ce canalul lider se aproprie de pământ, sarcina electrică ionizată din atmosferă atrage din pământ o sarcină de sens contrar care se concentrează pe părţile proeminente de la suprafaţa pământului.
         Aceste părţi proeminente aflate în zona de câmp foarte intens din faţa canalului de lider
favorizează un alt fenomen de descărcare electrică dinspre pământ spre nor (strimer de întâmpinare). Faza descărcării principale are loc în momentul atingerii liderului cu strimerul de întâmpinare, fenomen ce este însoţit de o lumină intensă şi un sunet puternic.
         În cazul construcţiilor civile descărcarea prin trăsnet are o particularitate importantă. Când înălţimea construcţiilor este de până la 30m, lungimea stimerului de întâmpinare este de câţiva metri, iar când înălţimea construcţiei este în jur de 100m lungimea strimerului are valoarea de 30 – 40m

        2. Determinarea zonei de protecţie a trăsnetului
         Paratrăsnetele pot fi verticale sau orizontale. Referitor la paratrăsnetele verticale s-a stabilit că nu contează forma vârfului ci înălţimea şi legarea lui sigură la o priză de pământ cu rezistenţă de dispersie cât mai mică. La trecea deasupra lui a unui nor cu sarcină negativă, paratrăsnetul, care are potenţialul pământului şi care are o anumită înălţime deasupra solului, se încarcă cu sarcină pozitivă prin inducţie electrostatică. Intensitatea câmpului electric la vârful paratrăsnetului este foarte mare. Aceasta favorizează formarea unui canal de descărcare (strimer de întâmpinare) dinspre paratrăsnet spre nor, care va întâlni canalul ionizat (lider) ce se dezvoltă de la nor spre paratrăsnet, orientând lovitura de trăsnet spre paratrăsnet.
Zona de protecţie este spaţiul din jurul unui paratrăsnet în care probabilitatea loviturilor directe este nulă.. Construcţia de protejat trebuie să fie cuprinsă complet în acestă zonă.

       3 Compunerea instalaţiilor de paratrăsnet
       3.1 Elemente de captare
             Drept elemente de captare se folosesc cu pregădere părţile metalice ale clădirilor dacă clădirile sunt:
- cu structura complet metalică, având continuitatea electrică asigurată,
- cu acoperişul din tablă cu grosimea de minim 0,5mm îmbinată prin fălţuire, nituire, lipire sau alte
procedee prin care se realizează continuitate electrică sigură sau cu acoperişul din materiale izolante electric montate pe schelete metalice prinse prin elemente de fixare metalice montate la distanţe fixe.
- coşurile metalice împreună cu cablurile de ancorare care se pot lega la elementele metalice din pământ.
             Dacă aceste condiţii nu pot fi satisfăcute, construcţiile vor fi prevăzute cu conductoare de captare
care pot fi metalice sau dispozitive cu amorsare continua montate pe clădirile respective, în locurile în care probabilitatea loviturilor de trăsnet este cea mai mare.
            Tipul sistemului de dispunere a conductelor de captare pe acoperiş se alege după forma şi tipul acoperişului, astfel:
     - sistemul reţea (cu ochiuri de 20x20m – normal sau 10x10m – întărit) se foloseşte la acoperişurile
plate cu 1 sau 2 pante la care coama acoperişului depăşeşte marginea acestuia cu cel mult 1m, Fig 8.7).
    - sistemul de coamă (de creastă), se foloseşte la acoperişurile cu pante, sau cu sheduri de coamă, la
care coama acoperişului depăşeşte marginea sa cu mai mult de 1m.
    - sistemul cu tijă, (captator) se foloseşte pentru acoperişurile în formă de cort sau cu coamă scurtă,
pentru elementele proeminente ale construcţilor sau pentru construcţii în formă de turn sau alte cazuri similare.
- combinat, la acoperişurile complexe. De ex. coşurile nemetalice care ies din planul acoperişului vor fi
prevăzute cu ramă metalică din OL minim 70X8mm, pe care se fixează tije din OL Zn  20mm, înălţimea 1m, la intervale de 2,5…5m.
- dispozitivul cu amorsare automata diferă de tija metalică de captare prin faptul că creează artificial o ionizare suplimentară la vârful său. Când există condiţii de trăsnet, datorită acumulării de sarcinii, reacţionează primul, înaintea tuturor dispozitivelor de captare vecine, asigurând o zonă de protecţie superioară tijei de captare simple.

          3.2 Elemente de coborâre
          Ca elemente de coborâre se folosesc cu prioritate elementele metalice ale construcţiei
respective, cum ar fi:
     - scheletul metalic, armăturile metalice sau pereţii metalici ai construcţiei, care îndeplinesc condiţiile de secţiune şi continuitate electrică, dacă pot înlocui numărul de coborâri principale în proporţie de 100%.
    - elemente metalice verticale (conducte de apă, de încălzire, scări de incendiu, burlane de scurgere, etc.), care pot înlocui 50% din numărul de coborâri necesar, cu condiţia să asigure o continuitate sigură şi o secţiune minimă de 100mm2.
       Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite se pot monta conductoare metalice instalate pe exteriorul
clădirii. Numărul şi dispunerea coborârilor sunt în funcţie de forma şi dimensiunile acoperişului, astfel pentru clădiri având:
      - lungimea < 12m, se montează două coborâri, dispuse pe diagonală
      - lungimea  12m, – se montează patru coborâri, dispuse în Z
        Conductoarele de coborâre se vor poza aparent pe exteriorul clădirii. Se admite şi montarea
îngropat sub materialul de finisaj a 50% din coborâri la construcţiile din lemn, cărămidă şi beton nearmat, cu protecţie faţă de materialele combustibile şi îmbinare sudată.

         3.3 Priza de pământ
         În mod obişnuit priza de pământ pentru instalaţia de paratrăsnet poate fi comună cu priza de pământ aferentă instalaţiei de protecţie împotriva electrocutărilor. Valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ în acest caz va fi mai mică de 1 ohm.
        Când nu este posibil se prevede o priză de pământ proprie cu precădere naturală sau artifricială. Această priză se montează la minim 1,5m şi maxim 5m de fundaţia clădirii şi va fi îngropată la 0,5m adâncime. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ, dacă aceasta este numai pentru instalaţii paratrăsnet va fi:
        - Priză naturală – 5 ohmi,
       - Priză artificială – 10 ohmi,
        Elementele de captare se montează la priza de pământ prin piese metalice numite de separaţie care sunt fixate cu şuruburi şi care se pot decupla atunci când se face măsurarea prizei de pământ



   Conductorul din OL Zn 25X4mm, pentru cele două coborâri va fi pozat aparent pe peretele exterior al
casei cu piese de fixare. Se va lega la priza de pământ prin intermediul pieselor de separaţie.
       Materiale:
- Tijă de captare verticală, cu v’rf ascuţit montată pe coş, OlZn rotund,  = 10mm, l = 3m....... .1buc
- Conductor de captare, orizontal, montat pe coama casei, OlZn 25x4mm................................. 30m
- Conductor de coborâre, montat aparent pe pereţii exteriori, OlZn 25x4mm...............................12m
- Priză de pământ, montată în apropierea casei, la minim 1,5m şi maxim 5m de pereţii exteriori, formată din conductor OlZn 25x4mm şi electrozi din ţeavă din OlZn 2 ½” (numărul de electrozi se alege până când valorea de dispersie a prizei de pământ este mai mică de 10 ohmi)................1ans
- Piesă de separaţie .......................................................................................................................3buc

         4.2. Paratrăsnet pentru o casă folosind ca element de captare dispozitiv de amorsare (PDA - DAT CONTROLER PLUS)
        Funcţionarea unu paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare, PDA, se bazează pe acumularea artificială a sarcinilor electrice realizând un traseu ascedent în avans pentru a întâln traseul descedent al trăsnetului.
Există patru tipuri de PDA: radioactiv, cu declanşare electronică, piezo-electric, cu profil special. Spaţiul
nu ne permite să detaliem cele patru tipuri de paratrăsnete PDA.
Trebuie să amintim ca avantaj simplitatea instalaţiei iar ca dezavantaje: preţul (preţul unui PDA
este în jur de 1000eu) cât şi faptul ca în anumite cazuri, existenţa ploii, a ninsorii, a gheţii, contaminarea atmosferică, sau alţi factori din mediul ambiant, pun în contact electric cele două armături, anulând acţiunea dispozitivului de amorsare şi transformând un produs de înaltă tehnologie într-o simplă tijă.
         În tabelul de mai jos se prezintă câteva tipul de paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare STAR. Celelalte elemente ale instalaţiei de protecţie sunt identice cu cele de la paratrăsnetele clasice.
Comparând cele două sisteme de protecţie, se pot trage următoarele concluzii:
o sistemul clasic, convenţional:
       - este relativ ieftin, (pentru exemplul prezentat preţul nedepăţind valoarea de 1800lei)
      - rezistent în timp
      - fiabil
      - uşor de realizat, nu necesită cunoştiinţe deosebite,
o sistemul PDA
      - preţul pentru un dispozitiv cu amorsare, PDA, pentru o casă, este în jur de 1000eu
      - este garantat pentru cinci ani
      - defectarea dispozitivului în anumite condiţii atmosferice
      - este indicat pentru cladiri mai mari
         Pentru a realiza o protecţie completă, atât împotriva loviturilor directe cât şi împotriv efectelor indirecte (supratensiuni) instalaţia electrică aferentă casei trebuie completată cu descărcătoarele de supratensiuni. Acestea se montează în tabloul electric şi realizează o protecţie completă la supratensiunile atmosferice. Recomandăm montarea acestor dispozitive de protecţie la supratensiuni şi la casele vecine, chiar dacă acestea nu sunt prevazute cu paratrăsnete.
        Proiectarea şi realizarea unei instalaţii de protecţii împotriva efectelor directe ale trăsnetelor
trebuie efectuată de personal calificat care va trebui să elibereze un Raport de incercare al prizei de pământ.

30 nov. 2009

Mic chestionar pentru incepatori






1. Legarea condensatoarelor in serie

a. Ce = C1 + C2

b. Ce = C1 . C2

c.. 1/Ce =1/C1 + 1/C2



2. Legarea condensatoarelor in paralel

a. Ce = C1 + C2

b. Ce = C1 . C2

c.. 1/Ce =1/C1 + 1/C2



5. Curentul electric este:

a. Miscarea ordonata a purtatorilor de sarcina

b. Miscarea ordonata a tensiunilor

c. Miscarea ordonata a atomilor



6. Intensitatea curentului electric este:

a. sarcina electrică transportată de purtătorii de sarcină în unitatea de timp, prin orice secţiune transversală a unui conductor.

b. sarcina electrică transportată de purtătorii de sarcină în unitatea de timp, prin toate conductoarele.

c. sarcina electrică consumată de purtătorii de sarcină în unitatea de timp, prin orice secţiune transversală a unui conductor.



7. Intensitatea curentului se masoara cu:

a. ampermetrul

b. voltmetrul

c. metrul



8. Ampermetrul se monteaza in circuit in:

a. serie

b.paralel,

c. mixt


9. Efectele curentului electric sunt:

a. efectul termic

b. efectul chimic

c. efectul magnetic



10. Convenţional, curentul circulă, prin circuitul exteriorul circuitului este:

a. de la + la –

b. de la – la +

c. de la + la – si de la – la +



11. Tensiunea electrica se masoara in:

a. radiani

b. volti

c. amperi



12. Legea lui Ohm este:

a. I = U / R

b. I = U + R

c. I = U . R



13. Caderea de tensiune trebuie sa fie cuprinsa intre urmatoarele limite (conform I7/2002) in cazul instalatiilor bransate direct la reteaua electrica

a. 3% pentru instalaţii de iluminat si 5% pentru restul instalaţiilor de orice fel

b. 4 % pentru instalaţii de iluminat si 8% pentru restul instalaţiilor de orice fel

c. 5 % pentru instalaţii de iluminat si 10% pentru restul instalaţiilor de orice fel



14. Rezistenta echivalenta pentru legarea rezistentelor in serie este:

a. Re = R1 + R2

b. Re = R1 . R2

c. Re = R1 / R2



15. Rezistenta echivalenta pentru legarea rezistentelor in paralel este:

a. 1/Re = 1/R1 +1/ R2

b. Re = R1 . R2

c. Re = R1 / R2



16. Cunoscând că rezistenţa ohmică a unui conductor de nichelină este de 14,4 ohmi, iar lungimea sa este de 20m, să se determine secţiunea conductorului. (rezistivitate =0,41ohmi mmp/m)

a. 0,5mmp

b. 10,5mmp

c. 1,5mmp



17. Să se determine valoarea rezistenţei echivalente a trei rezistenţe legate în serie care au următoarele valori: R1= 5ohmi, R2 =12ohmi, R3=6ohmi.

a. 22ohmi

b. 23ohmi
c. 24ohmi



18. Care este valoarea rezistenţei echivalente a două rezistenţe legate în paral având următoarele valori: R1= 4ohmi, R2 =8ohmi?

a. 2ohmi

b. 3ohmi

c. 2,66ohmi



19. Care este intensitatea curentului electric ce trece printr-un conductor cu rezistenţa de 100 dacă la bornele sale se aplică o tensiune de 220V?

a. 3,2A

b. 2,2A

c. 2A



20. Curentul alternativ monofazat are expresia:

a. e = Em cos[(omega)t]

b. e = Em sin[(omega)t]

c. e = Em tg[(omega)t]



21. Puterea activa este:

a. P = U I cos fi

b. P = U I sin fi

c. P = U I



22. Puterea reactiva este:

a. Q = U I cos fi

b. Q = U I sin fi

c. Q = U I



23. Puterea aparenta este:

a. S = U.I

b. S = U/I

c. S = U.I.R



24. Măsurarea tensiunii se face cu :

a. voltmetrul

b. ampermetrul

c. ohmetrul



25. Voltmetrul se monteaza in circuit in:

a. serie

b. paralel

c. mixt



26. Voltmetrul poate fi legat in circuit:

a. direct

b. prin rezistenta aditionala

c. prin transformator de masura


27. Masurarea puterii se poate face cu:



a. wattmerul


b. ampermetrul si voltmetrul

c. rotametrul


28. Masurarea energiei electrice se face cu:


a. voltmetrul

b. ohmetrul

c. contorul de energie electrica



29. Masurarea rezistentelor electrice se face cu :


a. ohmetrul

b. cu voltmetrul si ampermetrul

c. cu puntea Wheatstone






33. Normele şi condiţiile specifice pentru realizarea circuitelor de iluminat şi prize sunt tratate în normativul:


a. I7 – 2002.

b. I17 – 2002.

c. I27 – 2002.



34. Se admit doze comune pentru circuitele de lumină şi circuitele de priză dacă:

a. sunt sub tencuiala

b. sunt la aceeaşi tensiune

c. sunt rotunde



35. Pe un circuit de lumină din spaţiile comune ale clădirilor de locuit (holuri, scări, etc.) se pot prevedea cel mult:

a. 15 locuri de lampă însumând 1Kw

b. 10 locuri de lampă însumând 1Kw

c. 11 locuri de lampă însumând 1Kw



36. Pe un circuit de prize din locuinţe se pot monta maxim:

a. 5 prize

b. 8 prize

c. 10prize



37. Întreruptoarele şi comutatoarele pentru circuitele de iluminat se monteaza la inaltimea de:

a. 0,6…1,5m măsurată de la axul aparatului la pardoseala finită

b. 1,6…2m măsurată de la axul aparatului la pardoseala finită

c. 0,6…1m măsurată de la axul aparatului la pardoseala finită



38. Prizele se montează pe pereţi la următoarele înălţimi:

a. peste 2m, la şcoli

b. peste1,5m, în camere de copii din creşe, grădiniţe

c. peste 0,1m, în alte încăperi


40. Secţiuni minime ale conductoarelor

a. 4mmp alimentarea mai multor prize sau pentru consumatori: cuptor electric, soba electrica, etc.

b. 2,5mmp pentru alimentarea prizelor sau a unor consumatori: boiler, maşina de spălat, frigider, etc.

c. 1,5 mmp pentru iluminat, prizele unor consumatori: TV, etc.



41. Motoarele electrice

a. transforma energia electrica in energie mecanica

b. transforma energia mecanica in energie mecanica

c. transforma energia mecanica in energie electrica



42. Turatia unui motor electric este:

a. n = 60.f / p

b. n = 60.f .p.

c. n = 60/f . p



43. Pornirea motoarelor se poate face :

a. direct

b. cu comutator stea triunghi

c. prin autotransformator



44. Pornirea directa se poate face cand puterea este mai mica de:

a. 5.5kw

b. 10kw

c. 8kw



45. Un motor cu P = 2,2Kw este alimentat cu energie electrică, tensiunea 380/220 Vca. Motorul are un randament de randamentul = 82%, şi că lucrează cu un factor de putere cos fi = 0,82, se cere curentul de calcul.

a. 5A

b. 10A

c. 1A



46 Instalaţiile de legare la pământ de protecţie se realizează în scopul:

a. dirijării în pământ, în condiţii de siguranţă a curenţilor de defect datorită deteriorării izolaţiei sau curenţilor proveniţi din descărcările electrice

b. completarii instalatiei electrice

c. pentru siguranta in exploatare



47. Instalaţia de legare la pământ se compune din

a. priza de pământ

b. piesele de separaţie

c. conductoarele de legătură



48. Valoarea prizei de pamant trebuie sa fie de:

a. 1 ohm

b. 5 ohmi

c. 4 ohmi



49. Instalatia de paratraznet se compune din :

a. elemente de captare

b. elemente de coborare

c. priza de pamant



50. Vloarea prizei de pamant pentru un paratraznet trebuie sa fie mai mica de:

a. 10 ohm

b. 5 ohmi

c. 4 ohmi



51. Instalaţiile electrice de utilizare pot fi executate, întreţinute sau reparate de către:

a. electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea în baza obligaţiunilor de serviciu

b. electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă

c. electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile electrice de joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienţilor



52. Mijloace de protecţie împotriva efectelor acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice:

a. viziera de protecţie a feţei

b. cască de protecţie a capului

c. îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă



53. Protecţia prin legare la pământ, ca protecţie principală, este permisă numai:

a. în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ

b. în cazul reţelelor de joasă tensiune legate la pământ

c. nu este permisa



54. Protecţia prin legare la nul este permisă numai în cazul:

a. reţelelor de joasă tensiune cu nulul legat la pământ

b. în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ

c. nu este permisa

3 oct. 2009

ACUMULATOARE ELECTRICE

Un element de acumulator se compune dintr-un vas cu electrolit în care se găsesc doi electrozi, unul pozitiv şi unul negativ. Electrozii au formă de plăci unele negative iar altele pozitive. Plăcile de aceeaşi polaritate sunt legate împreună cu punţi de legătură. Plăcile pozitive sunt montate între plăcile negative prin piese numite separatoare. Electrolitul este format dintr-o soluţie apoasă de acid sulfuric.
Mai multe elemente cu polii conectaţi în serie sau paralel alcătuiesc o baterie de acumulatoare. Polii terminali al unei baterii se numesc borne.
Bateriile de acumulatoare electrice se folosesc pentru a asigura rezerva alimentării, alimentarea cu curent continuu a circuitelor de comandă, protecţie şi semnalizare etc.

1 Caracteristici şi parametri

1.2 Reacţii chimice la încărcare şi descărcare
La descărcare reacţiile au loc între materia activă a plăcii pozitive, bioxidul de plumb PbO2, acidul sulfuricH2SO4 şi materia activă negativă, plumbul spogios Pb astfel:

PbO2 + 2H2SO4 +Pb <> 2PbSO4 + 2H2O

La descărcare, bioxidul de plumb fiind la anod se reduce, iar plumbul rămas se combină cu ionul SO42– al primei molecule de acid sulfuric şi formează sulfat de plumb, PbSO4. Molecula O2 se combină cu ionii de hidrogen ai celor două molecule de acid sulfuric, alcătuind două molecule de apă. Plumbul spongios de la catod se oxidează luând ionul SO42– provenit prin disocierea electrolitică a celei de-a doua moleculă de acid sulfuric şi formează sulfat de plumb. Combinarea ionului SO42– cu plumbul plăcilor şi apariţia moleculelor de apă fac ca densitatea electrolitului să scadă în timpul descărcării.

Reacţiile descrise au loc conform schemei:

PbO2 + H2SO4 + H2SO4 +Pb

PbSO4+ 2H2O+ PbSO4

În timpul încărcării fenomenele decurg în sens invers. Sulfatul de plumb al plăcii pozitive cedează ionul de SO!!!! care formează cu hidrogenul uneia din moleculele de apă o moleculă de acid sulfuric şi plumbul se oxidează redobândind atomii de O de la cele două molecule de apă. Sulfatul de plumb al plăcii negative se reduce şi formează acid sulfuric cu hidrogenul celei de-a doua moleule de apă. Concentraţia electrolitului se măreşte şi revine la valoarea iniţială. Fenomenele decurg conform schemei:

PbSO4+ 2H2O+ PbSO4

PbO4+ 2H2SO4+ Pb

Reacţia chimică a dublei sulfatări arată fenomenul reversibil descărcare-încărcare. De la stânga la dreapta rezultă reacţiile la descărcarea acumulatorului cu plumb şi de la dreapta la stânga, reacţiile la încărcarea lui.

11.1.2 Tensiunea

Tensiunea elementului rezultă din potenţiale electrice ale celor doi electrozi faţă de electrolit.
Metalele au potenţiale de electrod caracteristice, iar cuplurile galvanice utilizate sunt combinate ori cu două metale diferite, ori cu acelaşi metal în stări diferite, astfel încât elementul constituit să prezinte o diferenţă de potenţial, adică o tensiune electromotoare E.
Valorile potenţialelor de electrod e+ şi e- pot fi calculate cu aproximaţie folosind următoarea formulă empirică, unde d este densitatea electrolitului:

e+ = 1.20 + 0.8 d

e– = 0.36 – 0.2 d

Pentru tensiunea electromotoare E rezultă valoarea

E = e + –e = 0.84 + d

Tensiunea U la bornele elementului, utilizată în circuitul exterior, este legată de tensiunea electromotoare prin relaţiile:

U = E– rI – Ep, la descărcare şi

U = E + rI + Ep, la încărcarea acumulatorului, unde rI este căderea de tensiune interioară, Ep este tensiunea electromotoare de polarizare, ambele măsurate în volţi, r este rezistenţa interioară a acumulatorului şi I este curentul care trece prin acumulator.

Căderea de tensiune rI micşorează tensiunea la descărcare şi o măreşte la încărcarea acumulatorului.

1.3 Rezistenţa electrică interioară

Rezistenţa electrică totală a unui acumulator însumează rezistenţele parţiale ale plăcilor, separatoarelor, electrolitului, punţilor de grupare, bornelor şi legăturilor dintre elemente.
Rezistenţa interioară este foarte mică şi la curenţi mici poate fi neglijată. La curenţi mari, rezultă însă căderi de tensiune care trebuie luate în consideraţie.
Rezistenţa unui acumulator acid, cu plăci de plumb, depinde de mulţi factori: de concentraţia şi temperatura electrolitului, de calitatea separatoarelor, de starea de încărcare a plăcilor şi de ditnţa dintre ele, de natura, secţiunea şi lungimea legăturilor de înseriere. De aceea, valoarea rezistenţei interne nu poate fi stabilită, nici măcar aproximativ, printr-o formulă. Ea se stabileşte prin măsurări executate pe tipuri constructive şi familii de acumulatoare.
Pentru măsurarea rezistenţei unei baterii, orice contact de legătură imperfectă (la bornele aparatuelor, la bornele bateriei, fire lungi de secţiune mică etc) poate introduce erori de ordinul de mărime al rezistenţei interne.

1.4 Capacitate

Capacitatea unui acumulator reprezintă cantitatea de electricitate restituită de un acumulator încărcat în anumite condiţii. Se măsoară în amper-oră (Ah).
Capacitatea acumulatorului depinde în mare măsură de starea lui, gradul de formare a materiei active, condiţiile de utilizare, uzură, etc. Capacitatea creşte după punerea în funcţiune. Această creştere atinge o valoare maximă apoi scade continuu până la degradarea plăcilor.
Calculul capacităţii unui acumulator când se cunosc dimensiunile exterioare:

C = L.H.0,087.n (sqr)[d/0,318] unde:

L – lăţimea plăcii, în cm

H – înălţimea plăcii, în cm

N – numărul de plăci pozitive din element

D – grosimea plăcii pozitive, în cm

2 Scheme de funcţionare a bateriilor de acumulatoare

2.1 Baterii de acumulatoare în regim tampon

Bateria este cuplată în mod permanent cu sursa de curent continuu. Dacă consumul de curent este mai mare decât curentul debitat de sursa de curent continuu atunci bateria preia surplusul de consum de curent şi se descarcă complet. În restul timpului bateria se încarcă.

2.2 Baterii de acumulatoare în regim de încărcare permanentă

În acest regim de funcţionare bateria de acumulatori este ca o alimentare de rezervă. Sursa de curent continuu suportă curentul de consum al utilizatorului în totalitate. În caz de avarie al sursei de curent continuu, bateria de acumulatori preia în totalitate, pentru un timp scurt, consumul instalaţiei. După remedierea defectului se introduce în circuit din nou sursa de curent continuu, bateria de acumulatoare trecând în regim de încărcare.

2.3 Baterii de acumulatoare în regim de încărcare – descărcare

În acest regim de funcţionare bateria este în permanent cuplată la reţeua de utilizare, fiind pusă la încărcat. După ce a fost încărcată sursa de curent continuu este decuplată, consumul de curent al instalaţiei fiind preluat de bateria de acumulatori. După ce bateria s-a descărcat este pusă din nou la încărcat iar sursa de curent continuu preia consumul instalaţiei. Procesul se reia după ce bateria de acumulatori s-a încărcat din nou.

3 Formare, întreţinerea şi exploatarea bateriei de acumulatoare

3.1 Încărcare bateriei de acumulatoare

Încărcare bateriei de acumulatoare se face la curentul maxim de încărcare pentru fiecare baterie de acumulatori în parte (specificat de constructor). În general se face o încărcare în trepte cu pauze.
Formarea unei baterii implică mai multe operaţiuni de încărcare – descărcare până se asigură capacitatea nominală a bateriei.Încărcarea bateriei se poate face:
– cu un curent constant. Se folosesc redresoare cu posibilitatea de reglare a curentului.. tensiunea creşte repede până la valoarea de 2,2V/element, lent până la 2,35V/element şi apoi din nou repede până se stabilizează la 2,5 – 2,75V/element. Această metodă se aplică la acumulatoare mici (auto), în garaje, ateliere, etc.
– cu tensiune constantă. Se face cu ajutorul redresoarelor care trebuie să menţină tensiunea la o valoare constantă. În acest caz se stabilişte tensiunea pe element 2,1 – 2,75 (în funcţie de tipul acumulatorului). La început curentul este în jurul valorii de 10% din capacitatea bateriei. (De exemplu la o baterie de 90Ah la încărcarea cu tensiune constantă curentul iniţial este de aproximativ 9A) apoi el scade până în momentul încărcării bateriei.
Încărcarea este terminată când densitatea electrolitului şi tensiunea de încărcare nu mai cresc. De regulă încărcarea nu se opreşte imediat când se constată aceste fenomene ci continuă încă 2 – 4 ore pentru a asigura omogenizarea stării plăcilor şi elementelor.
Descărcarea completă a bateriei se face la Inom constant.şi este întreruptă la limita de tensiune.
Încărcarea acumulatoarelor pentru autovehicule.
Acumulatoarele autovehiculului funcţionează în regim tampon cu generatorul iar încărcare este sub tensiune constantă. Pentru a controla starea bateriei auto se vor face măsurători ale densităţii electrolitului. Dacă autovehiculul este în repaus două ore starea acumulatorului este următoarea:

Nr. Crt.   Starea bateriei                           Densitatea g/cm3
    1          Baterie complet descărcată       1,28
    2         Baterie încărcată ¾                       1,24
    3         Baterie încărcată ½                       1,20
    4         Baterie încărcată ¼                       1,16
    5         Baterie aproape descărcată        1,12
    6         Baterie complet descărcată        1,10

Etapele formării unei baterii auto:
Se umple vasul acumulatorului cu 5,75 kg. acid sulfuric cu densitatea de 1,26 g/cm3. Aceste acumulatoare au nevoie de 15 – 20 cm3 de electrolit pe Ah de fiecare element. Dacă bateria a stat în depozit mult timp (2, 3 ani), este recomandat ca umplerea ei să se facă cu un electrolit cu densitate mai mică 1,02…1,03g/cm3 .După ce s-a făcut umplerea şi îmbibarea plăcilor (cam în 2 – 3 ore) se face o încărcare completă. După încărcare se goleşte bateria şi se umple bateria cu electrolit cu densitatea normală şi se încarcă la curentul nominal cam 1,,,3 ore.
Bateria se încarcă complet. Dacă se aplică metoda cu curent constant, curentul de încărcare , Iinc este:
Iînc. = 0,1 . C20
unde C20 este capacitatea bateriei la temperatura de 200C. Dacă bateria are un randament de 75% atunci rezultă o durată de încărcare de 13 ore.
Se face o descărcare de punere în funcţie, sub curent constant, timp de 20 de ore. Curentul de descărcare este:
Idesc.= 0,05. C20
Descărcarea se va opri dacă tensiunea pe element scade sub 1,75V. Bateria este din nou încărcată complet după una din metodele descrise.
Important pentru toate tipurile de baterii de acumulatoare: nefolosirea acestora duce la sulfatarea plăcilor, din acest motiv bateria nu va fi deconectată de la instalaţia ei de utilizare.

18 sept. 2009

TROFEUL ELECTRICIANUL ANULUI 2009






Castigatorii Concursului National
    Electricianul Anului 2009

In seara de 17 septembrie, intr-o atmosfera entuziasmmanta in sala de conferinte de la IEAS, s-a desfasurat faza finala a primei editii a Concursului National "Electricianul Anului"

                          Clasamentul Anului 2009 :

                   Trofeul Electricianul Anului 2009 :  
                   MORANCEA  SORIN, Hunedoara - 98 puncte



Locul 1
Corban Cristian - Bucuresti - 71,5 puncte

Locul 2
Badea Ioan Valentin - Bucuresti - 71,5 puncte

Locul 3
Morosanu Stefan Mihai - Suceava - 71 puncte

Mentiuni
Mutu Adrian - Craiova - 62 puncte
Tudor Marcel - Satu Mare - 61,5 puncte
Alexandru Nicolae - Bucuresti - 55 puncte
Frangulea Valentin - Cernavoda - 54 puncte
Nicolae Daniel - 51 puncte
Valean Lucian Cornel - 45,5 puncte

Sponsorii concursului, Schneider (sponsor principal), Arc Brasov, Promod, Consolight si Legrand au rasplatit toti cei 10 concurenti cu premii substantiale.

Sursa: "www.portalelectric.ro"

3 sept. 2009

COMPENSAREA ENERGIEI REACTIVE CAPACITIVE




Compensarea curentului capacitiv

Tema: Sa se compenseze curentul capacitiv produs de un cablu electric de 20kV, subteran, din Aluminiu, avand sectiunea de 150mmp si lungimea de 8500m.

Date tehnice:

Cablu Al 3 x 150mm2
Lungimea, l = 8500m
Tensiunea nominala, Un = 20kV
Schema electrica




Puterea aparenta a reactoarelor
QB = Uf . Ic, unde Ic = curentul capacitiv al liniei

Curentul capacitiv,
Ic = Uf . B    [A/km],

Inlocuind, rezulta puterea aparenta a reactoarelor
QB = Uf . Ic,  [KVA]

Purerea reactiva capacitiva a cablului (contributia capacitiva)
Qc = 103 . B . U2 [KVAR]

Consumul de energie reactivă capacitiva este datorat liniei de cablu de medie tensiune avand sectiunea de 150mmp pozat in pamant si avand lungimea maxima de 8500m. Acest consum nu depinde de sarcina ci de patratul tensiunii si are doua dezavantaje mari: creste valoarea facturii si mareste tensiunea din cablu. Consumul este constant în cursul unei perioade (zi, lună, an), el modificându-se în limite destul de mici la schimbarea functionarii motorului asincron (ca generator sau ca motor). Din această cauză si din motive de gabarit si de constructie, noi propunem compensarea pe partea de joasa tensiune (0.7kv). Echipamentul este automatizat si urmareste in permanenta consumul de energie reactiva capacitive. Pentru siguranta in exploatare, economie si simplitate am prevazut un singur echipament care se va monta la centrala cea mai departata de punctual de masura.
La dimensionarea echipamentelor am ţinut seama de consumul de energie reactiva pe doua luni cât şi de unele considerente tehnice cum ar fi:
- limitarea creşterii tensiunii pe bare la conectarea reactoarelor, DUadm =3%
- caracteristicile şi inductantele bobinelor
- puterea de rupere a contactoarelor
- curentul maxim tranzitoriu la conectarea bateriei (care trebuie să fie suportat şi de întreruptoarele din celulele existente)
- reglajul protecţiilor

B. SPECIFICAŢII TEHNICE
Instalaţia electrică pentru compensarea energiei reactive pe 6 kV care o propunem noi se conpune din următoarele elemente:

1. REACTOR INDUCTIV,
- Inductivitate[mH]
- Curent inductiv [A]
- Tensiune 1KV
- Ecranat magnetic
- Dimensiuni [mm]
- Masa [kg/bobina]
- Confectii metalice pentru montaj

2. CONTACTOARE DE 1KV, TIP ABB VSC7 400A, tensiunea bobinei 230Vca.
3. CONTROLER AUTOMAT CARE SA FUNCTIONEZE IN PATRU CADRANE