ENERGIA INSEAMNA PUTERE

Cântecul potirului

                          de Nichifor Crainic






Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.


Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.


Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.


Din coarda de vita ce-nfasura crama
Bunica si mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;
Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La casnele Domnului nostru Cristos.


Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie jucand nestemate
Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,
Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Cristos.


Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.


Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,
Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

Doamne

De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna...PROSTII ...

Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare :
" Iubite Doamne, fa-ma....PROST ! "

De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii ... PROST.

In lumea asta, cu de toate,
Unde se-nvata contra cost
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de ... PROST.

Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe ... PROSTIE !

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti !
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de ... PROSTI.

Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.

                              Autor ...?    (am primit-o pe mail)

ECHIPAMENTULUI ELECTRIC AL PODURILOR RULANTE - Rezumat

Echipamentul electric este ansamblul format din:

- motoare electrice
- aparataj si instalatii electrice de comanda,
- actionare si siguranta
- protectie si reglare

Schema electrica: se prezinta, ca exemplu, schema electrica a unui pod rulat.

Cuprinde:
- CB, cutie de bare
- IP, intreruptor principal,
- LIP, limitator de cursa principal, montat la locul de urcare pe pod
- 2I, 3I, 4I, 2F, 3F, 4F, cutii de distributie cu intreruptoare si sigurante
- 2M, 3M, 4M, motoare electrice, asincrone cu rotorul bobinat
- 2C, 3C, 4C, controlere pentru comanda motoarelor electrice
- 2R, 3R, 4R, rezistente electrice , introduce in serie cu rotorul, pentru pornire si modificarea vitezei.
- Limitatoare de cursa de sfarsit de cursa pentru limitarea deplasarii podului, caruciorului (stanga – dreapta), carligului (sus – jos), precum si electromagneti de franare.

Aparate de conectare :
- aparate de conectare automata:
o contactoare
o relee
o intreruptoare automate comandate
- aparate de conectare neautomate
o separatoare
o limitatoare
o intreruptoare manuale
Mentiuni speciale: In functionare apar posbile defecte la urmatoarele elemente:
- contactele contactoarelor sau intreruptoarelor. Astfel apare uzura contactelor datorata
valorii intensitatii curentului electric, numarului de conectari, si materialului din care este executat contactul. Contactele uzate se repara sau se inlocuiesc. Deasemenea se verifica cursa de contact si presiunea de contact. In tabelul de mai jos se preainta valorile fortei de contact pentru diferinte tipuri de contacte

Curentul nominal        Contacte din cupru sau alama        Contacte din argint       
                                 Minima            Maxima            Minima           Maxima
           [A]                  [N]                       [N]                  [N]                     [N]

            10                   2                          1,5                   1                       1,5

            25                   5                         6,2                  2,5                        4

            60                 12                          15                    6                          9

          100                20                            25                   10                        15

          200               30                              35                  20                        30

          400                60                             70                  40                         60

          600               90                             105                  -                             -

- bobinele de actionare. Bobinele aparatelor de actionare se ard atunci cand acestea raman
sub tensiune iar circuitul magnetic ramane deschis sau cand se mentine unu intrefier mai mare decat cel prevazut. Bobinele se repara sau se inlocuiesc.
Daca se repara trebuie sa se tina seama de urmatoarele:
o  tensiunea retelei
o diametrul conductorului
o numarul de spire

Numarul de spire se determina cu relatia:
                              
                 N  = U 108 / 4,44 F B S                    [spire]

Unde: U – tensiunea, f – frecventa, B – inductia magnetica, S – sectiunea conductorului

Dimensiunile miezului

                 S = a b k                                           [cmp]

Unde: S – sectiunea miezului, a si b - dimensiunile miezului, k – coeficientul de impachetare (0,9 – 0,95)

Pentru a transforma bobinele pentru alta tensiune decat cea care au fost construite se aplica formulele:

                 d2 = d1sqr(U1/U2)                              [cm]

                  n1 = n2 (U1/U2)                                    [numar de spire]

Aparate de protectie si de siguranta.
- sigurante fuzibile, se aleg astfel incat sa realizeze protectia la scurtcircuite si la suprasarcina, astfel:
o pentru instalatiile de iluminat intensitatile fuzibilelor trebuie sa fie in treapta imediat inferioara fata de curentul maxim permanent admicibil in conductoare (sa fie cel putin 125% si nu mai mare de 180% fata de valoare curentului nominal al fuzibilului)
o pentru instalatiile de forta valoarea intensitatii fuzibilelor trebuie sa fie de cel mult trei ori curentul maxim admisibil in conductoarele circuitelor respective. Nu se vor depasi densitati maxime de current la pornire de 35A/mm2 pentru conductoare din cupru si 20A/mm2 pentru conductoare din aluminiu.
- intreruptoare automate
- dispozitive de blocare a intreruptorului automat principal cand controlerul nu se gaseste in pozitia de oprire
- relee care protejeaza circuitele contra scurcircuitelor si suprasarcinilor. Releele trebuie sa indeplineasca urmatoarele:
o releeul nu trebuie sa actioneze la un current cu 5% mai mare timp de 2 ore
o la un curent cu 50% mai mare, releeul trebuie sa actioneze dupa 2 minute
o la un current mai mare de sase ori curentul reglat, releeul trebuie sa actioneze dupa doua secunde
o la un current de sapte ori mai mare releeul trebuie sa actioneze instantaneu
- limitatoare de cursa
- pentru dispozitivele aflate in miscare
- dispozitive de intrerupere a curentului la urcarea pe pod sau la deschiderea usii de la cabina manevrantului

"DIN PRESA VREMII"

ROMÂNIA ENERGETICĂ – ÎNCOTRO ?

          

  Tot ascultând poveştile pricepuţilor teleanaliştilor, mi-am amitit de un episod din istoria ştiinţei. Cam cu două, trei secole în urmă, în Anglia, la Birmingham, a luat naştere o asociaţie a savanţilor, de tipul unei academii de ştiinţe, neoficială. Amintesc aici pe vestitul chimist şi om politic Joseph Priestlez, pe Erasmus Darwin bunicul lui Charles Darwin, Watt şi alţii. Societatea lor era denumită “Asociaţia prietenilor Lunii”, fiindcă membrii ei se adunau numai atunci când era lună plină. Acest lucru era necesar deoarece ei era obligaţii să se întoarcă acasă noaptea târziu şi cum străzile oraşului nu erau pavate sau luminate singurul ajutor a lor era Luna care le lumina drumul.
           Cam două, trei secole despart străzile nepavate şi neiluminate din Birmingham de epoca noastră (cu străzi iluminate, pavate şi mijloace de transport moderne). Ce s-a întâmplat în acest timp?
          Producţia de bunuri şi mărfuri a omenirii a crescut nemăsurat de mult, a crescut de asemenea şi cantitatea de energie produsă şi consumată. Dacă resursele energetice ar fi uşor de procurat, dacă unele efecte (cum ar fi poluarea) nu ar fi dăunătoare pentru omenire, atunci ar trebui să fim liniştiţi, să dezvoltăm în continuare ramuri industriale fără să ţinem seama de costurile energetice sau să nu ne pese de răul produs prin poluare.
          Aşa cum în secolul al XVIII-lea, la Birmingham, beneficiind din plin de lumina Lunii, savanţi renumiţi aveau timp şi minte să se întâlnească pentru a găsi soluţii la problemele pe care îi preocupau, cred că e momentul ca oamenii pricepuţi din domeniul energetic, care beneficiază din plin de binefacerile “energiilor”, să-şi facă timp, în asociaţii oficiale sau neoficiale, pentru a discuta în modul cel mai adecvat cu putinţă problemele energetice ale României.
           România este o ţară bogată în resurse energetice “sărace”. Cărbunele românesc are o putere calorică scăzută, resursele de petrol şi gaze se cam termină iar amenajările hidro implică costuri deosebite (cele mai avantajoase fiind deja construite). Enegetica nucleară, rămasă mult în urmă, implică şi ea costuri mari, cantităţi însemnate de apă de răcire (daca se pune problema finalizărilor grupurilor trei şi patru de la Cernavodă, s-ar putea să nu fie suficientă apă de răcire chiar dacă centrala este situată în apropierea Dunării).
Bine, bine veţi spune, mai există celelalte resurse energetice numite, din comoditate,
“neconvenţionale” (poate peste doi, trei ani vor fi “convenţionale” şi la noi!). Haideţi să vedem care ar fi aceste resurse. Ar trebui să începem cu energia eoliană. Puterea energetică a vânturilor din România este, este relativ ridicată, dezavantajul fiind concentrarea ei în proporţie mare în Dobrogea. Dac[ ar fi tarnsformată în energie electrică reţelele de transport nu pot asigura transportul acestei puteri. Dacă tot suntem în Dobrogea ar trebui amintite aici energia solară, încă foarte scumpă, şi energia valurilor – nu se pune problema. Deplasându-ne încet spre alte meleaguri trebuie, neapărat, să amintim de energia biomasei. Cred că se pretează uşor la condiţiile de relief şi sol ale României. Imi amintesc că pe vremea studenţiei, am văzut undeva pe lângă Timişoara, în apropierea unui renumit complex agrozootehnic încercări reuşite în acest sens.
Toate aceste variante de dezvoltare energetică implică cheltuieli. Dar absolut toate implică ţi dezvoltarea altor segmente economice. De exemplu amenajările hidroenergetice asigură locuri de muncă pentru construcţii, biomasa dezvoltă sectorul agricol, etc. Numai că ar trebui să existe un plan coerent, unic şi de perspectivă de dezvoltare energetică şi eficienţă.
         Până la elaborarea, adoptarea şi menţinea acestui plan o perioadă mai lungă, trebuie să avem grijă de consumurile energetice. Există o lege care impune realizarea unor audituri energetice de agenţi economici care realizează anumite consumuri de energie. Oare rerspectăm această lege? Oare nu putem ca într-un interval de timp decent să realizăm un bilanţ energetic (electric şi termic) naţional, să vedem consumurile dar mai ales pierderile şi măsurile care trebuie implementate pentru eliminarea pierderilor?
Cum vom putea să realizăm eficient normele impuse de Uniunea Europeană de eliminarea emisiilor de CO¬2 dacă nu ştim, bănuim doar, pierderile din sistemul energetic sau din sistemul de încălzire al României.
Până la urmă, aşa cum se spune, cea mai ieftină energie este cea economisită. Dar cum să economiseşti dacă nu ştii cum şi cât?
         Cred că ar trebui ca la nivel local să existe mai multă aplecare spre domeniul energetic. Există ţn toate primăriile, prefecturile, consiile judeţene tot felul de referenţi, consilieri, etc. Cu tot felul de denumiri care mai de care, dar nu am preaam întâlnit un consilier energetic sau un serviciu energetic sau o direcţie energetică. Să nu mai vorbim de necesitatea unui minister al energiei care să coordoneze toate activităţile aferente. Şi de ce nu, poate ar fi bine sa existe un Comitet (Comisie, Consiliu, Asociaţie, Agenţie...) Energetic Roman care să cuprindă toate minţile luminate din domeniul energetic românesc şi care, asemenea Asociaţiei Prietenilor Lunii din sec al XVII-lea, să-şi înceapă munca dimineaţa şi să plece acasă la lumina lunii. Spun asta stiind ca: "Toti suntem in sant, dar unii dintre noi privesc catre stele".

INSTALAŢII DE PROTECŢIE CONTRA TRĂSNETULUI - PARATRĂSNETE

       Pentru realizarea corectă a unei instalaţii de protecţie împotriva trăsnetelor trebuie intocmit un mic studiu prealabil pentru determina nivelul de protectie in conformitate cu Normativul românesc I 20-2000, amplasarea optima a sistemului de captare, traseul conductorului de coborire si a prizei de pamânt.
In plus, trebuie ţinut seama de protectia instalatiilor electrice impotriva impulsului electromagnetic generat de trăsnet, acest aspect nu poate fi ignorat, din simplul motiv ca efectul indirect al unei lovituri de trasnet, intr-o instalatie de paratrăsnet va induce in instalatia electrica a cladirii protejate supratensiuni periculoase care pot distruge echipamente si aparate. Din acest motiv recomandam montarea unor dispozitivele de protectie la supratensiuni, pentru a realiza o protectie completa.
        Instalaţii de protecţie contra trăsnetului, IPT, sunt acele instalaţii care servesc pentru protecţia
împotriva efectelor directe ale loviturilor de trăsnet şi care sunt alcătuite din următoarele elemente:
- elemente de captare
- elemente de coborâre
- priza de pământ
1. Trăsnetul şi efectele sale
         Trăsnetul reprezintă o descărcare electrică între un nor încărcat cu sarcină electrică şi pământ.
Descărcarea se produce prin scurgerea sarcinii electrice a norului, de regulă negativă spre pământ. Fenomenul începe prin ionizarea aerului datorită intensităţii câmpului electric care atinge o valoare critică de 200kV/cm la concentrări mari de sarcini electrice. Trăsnetul se dezvoltă apoi ca urmare a diferenţei mari de potenţial, de ordinul milioanelor de volţi dintre nor şi pământ. Perioadele descărcării trăsnetului sunt arătate schematic în figura 1 în faza preliminară are loc o descărcare incompletă prin efluvii în care canalul luminos (liderul) se dezvoltă relativ încet şi este înconjurat de o zonă cu sarcini electrice de o anumită polaritate. Pe măsură ce canalul lider se aproprie de pământ, sarcina electrică ionizată din atmosferă atrage din pământ o sarcină de sens contrar care se concentrează pe părţile proeminente de la suprafaţa pământului.

         Aceste părţi proeminente aflate în zona de câmp foarte intens din faţa canalului de lider

favorizează un alt fenomen de descărcare electrică dinspre pământ spre nor (strimer de întâmpinare). Faza descărcării principale are loc în momentul atingerii liderului cu strimerul de întâmpinare, fenomen ce este însoţit de o lumină intensă şi un sunet puternic.

         În cazul construcţiilor civile descărcarea prin trăsnet are o particularitate importantă. Când înălţimea construcţiilor este de până la 30m, lungimea stimerului de întâmpinare este de câţiva metri, iar când înălţimea construcţiei este în jur de 100m lungimea strimerului are valoarea de 30 – 40m

        2. Determinarea zonei de protecţie a trăsnetului
         Paratrăsnetele pot fi verticale sau orizontale. Referitor la paratrăsnetele verticale s-a stabilit că nu contează forma vârfului ci înălţimea şi legarea lui sigură la o priză de pământ cu rezistenţă de dispersie cât mai mică. La trecea deasupra lui a unui nor cu sarcină negativă, paratrăsnetul, care are potenţialul pământului şi care are o anumită înălţime deasupra solului, se încarcă cu sarcină pozitivă prin inducţie electrostatică. Intensitatea câmpului electric la vârful paratrăsnetului este foarte mare. Aceasta favorizează formarea unui canal de descărcare (strimer de întâmpinare) dinspre paratrăsnet spre nor, care va întâlni canalul ionizat (lider) ce se dezvoltă de la nor spre paratrăsnet, orientând lovitura de trăsnet spre paratrăsnet.
Zona de protecţie este spaţiul din jurul unui paratrăsnet în care probabilitatea loviturilor directe este nulă.. Construcţia de protejat trebuie să fie cuprinsă complet în acestă zonă.

       3 Compunerea instalaţiilor de paratrăsnet
       3.1 Elemente de captare
             Drept elemente de captare se folosesc cu pregădere părţile metalice ale clădirilor dacă clădirile sunt:
- cu structura complet metalică, având continuitatea electrică asigurată,
- cu acoperişul din tablă cu grosimea de minim 0,5mm îmbinată prin fălţuire, nituire, lipire sau alte
procedee prin care se realizează continuitate electrică sigură sau cu acoperişul din materiale izolante electric montate pe schelete metalice prinse prin elemente de fixare metalice montate la distanţe fixe.
- coşurile metalice împreună cu cablurile de ancorare care se pot lega la elementele metalice din pământ.
             Dacă aceste condiţii nu pot fi satisfăcute, construcţiile vor fi prevăzute cu conductoare de captare
care pot fi metalice sau dispozitive cu amorsare continua montate pe clădirile respective, în locurile în care probabilitatea loviturilor de trăsnet este cea mai mare.
            Tipul sistemului de dispunere a conductelor de captare pe acoperiş se alege după forma şi tipul acoperişului, astfel:
     - sistemul reţea (cu ochiuri de 20x20m – normal sau 10x10m – întărit) se foloseşte la acoperişurile
plate cu 1 sau 2 pante la care coama acoperişului depăşeşte marginea acestuia cu cel mult 1m, Fig 8.7).
    - sistemul de coamă (de creastă), se foloseşte la acoperişurile cu pante, sau cu sheduri de coamă, la
care coama acoperişului depăşeşte marginea sa cu mai mult de 1m.
    - sistemul cu tijă, (captator) se foloseşte pentru acoperişurile în formă de cort sau cu coamă scurtă,
pentru elementele proeminente ale construcţilor sau pentru construcţii în formă de turn sau alte cazuri similare.
- combinat, la acoperişurile complexe. De ex. coşurile nemetalice care ies din planul acoperişului vor fi
prevăzute cu ramă metalică din OL minim 70X8mm, pe care se fixează tije din OL Zn  20mm, înălţimea 1m, la intervale de 2,5…5m.
- dispozitivul cu amorsare automata diferă de tija metalică de captare prin faptul că creează artificial o ionizare suplimentară la vârful său. Când există condiţii de trăsnet, datorită acumulării de sarcinii, reacţionează primul, înaintea tuturor dispozitivelor de captare vecine, asigurând o zonă de protecţie superioară tijei de captare simple.

          3.2 Elemente de coborâre
          Ca elemente de coborâre se folosesc cu prioritate elementele metalice ale construcţiei
respective, cum ar fi:
     - scheletul metalic, armăturile metalice sau pereţii metalici ai construcţiei, care îndeplinesc condiţiile de secţiune şi continuitate electrică, dacă pot înlocui numărul de coborâri principale în proporţie de 100%.
    - elemente metalice verticale (conducte de apă, de încălzire, scări de incendiu, burlane de scurgere, etc.), care pot înlocui 50% din numărul de coborâri necesar, cu condiţia să asigure o continuitate sigură şi o secţiune minimă de 100mm2.
       Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite se pot monta conductoare metalice instalate pe exteriorul
clădirii. Numărul şi dispunerea coborârilor sunt în funcţie de forma şi dimensiunile acoperişului, astfel pentru clădiri având:
      - lungimea < 12m, se montează două coborâri, dispuse pe diagonală
      - lungimea  12m, – se montează patru coborâri, dispuse în Z
        Conductoarele de coborâre se vor poza aparent pe exteriorul clădirii. Se admite şi montarea
îngropat sub materialul de finisaj a 50% din coborâri la construcţiile din lemn, cărămidă şi beton nearmat, cu protecţie faţă de materialele combustibile şi îmbinare sudată.

         3.3 Priza de pământ
         În mod obişnuit priza de pământ pentru instalaţia de paratrăsnet poate fi comună cu priza de pământ aferentă instalaţiei de protecţie împotriva electrocutărilor. Valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ în acest caz va fi mai mică de 1 ohm.
        Când nu este posibil se prevede o priză de pământ proprie cu precădere naturală sau artifricială. Această priză se montează la minim 1,5m şi maxim 5m de fundaţia clădirii şi va fi îngropată la 0,5m adâncime. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ, dacă aceasta este numai pentru instalaţii paratrăsnet va fi:
        - Priză naturală – 5 ohmi,
       - Priză artificială – 10 ohmi,
        Elementele de captare se montează la priza de pământ prin piese metalice numite de separaţie care sunt fixate cu şuruburi şi care se pot decupla atunci când se face măsurarea prizei de pământ

   Conductorul din OL Zn 25X4mm, pentru cele două coborâri va fi pozat aparent pe peretele exterior al

casei cu piese de fixare. Se va lega la priza de pământ prin intermediul pieselor de separaţie.

       Materiale:
- Tijă de captare verticală, cu v’rf ascuţit montată pe coş, OlZn rotund,  = 10mm, l = 3m....... .1buc
- Conductor de captare, orizontal, montat pe coama casei, OlZn 25x4mm................................. 30m
- Conductor de coborâre, montat aparent pe pereţii exteriori, OlZn 25x4mm...............................12m
- Priză de pământ, montată în apropierea casei, la minim 1,5m şi maxim 5m de pereţii exteriori, formată din conductor OlZn 25x4mm şi electrozi din ţeavă din OlZn 2 ½” (numărul de electrozi se alege până când valorea de dispersie a prizei de pământ este mai mică de 10 ohmi)................1ans
- Piesă de separaţie .......................................................................................................................3buc

         4.2. Paratrăsnet pentru o casă folosind ca element de captare dispozitiv de amorsare (PDA - DAT CONTROLER PLUS)
        Funcţionarea unu paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare, PDA, se bazează pe acumularea artificială a sarcinilor electrice realizând un traseu ascedent în avans pentru a întâln traseul descedent al trăsnetului.
Există patru tipuri de PDA: radioactiv, cu declanşare electronică, piezo-electric, cu profil special. Spaţiul
nu ne permite să detaliem cele patru tipuri de paratrăsnete PDA.
Trebuie să amintim ca avantaj simplitatea instalaţiei iar ca dezavantaje: preţul (preţul unui PDA
este în jur de 1000eu) cât şi faptul ca în anumite cazuri, existenţa ploii, a ninsorii, a gheţii, contaminarea atmosferică, sau alţi factori din mediul ambiant, pun în contact electric cele două armături, anulând acţiunea dispozitivului de amorsare şi transformând un produs de înaltă tehnologie într-o simplă tijă.
         În tabelul de mai jos se prezintă câteva tipul de paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare STAR. Celelalte elemente ale instalaţiei de protecţie sunt identice cu cele de la paratrăsnetele clasice.
Comparând cele două sisteme de protecţie, se pot trage următoarele concluzii:
o sistemul clasic, convenţional:
       - este relativ ieftin, (pentru exemplul prezentat preţul nedepăţind valoarea de 1800lei)
      - rezistent în timp
      - fiabil
      - uşor de realizat, nu necesită cunoştiinţe deosebite,
o sistemul PDA
      - preţul pentru un dispozitiv cu amorsare, PDA, pentru o casă, este în jur de 1000eu
      - este garantat pentru cinci ani
      - defectarea dispozitivului în anumite condiţii atmosferice
      - este indicat pentru cladiri mai mari
         Pentru a realiza o protecţie completă, atât împotriva loviturilor directe cât şi împotriv efectelor indirecte (supratensiuni) instalaţia electrică aferentă casei trebuie completată cu descărcătoarele de supratensiuni. Acestea se montează în tabloul electric şi realizează o protecţie completă la supratensiunile atmosferice. Recomandăm montarea acestor dispozitive de protecţie la supratensiuni şi la casele vecine, chiar dacă acestea nu sunt prevazute cu paratrăsnete.
        Proiectarea şi realizarea unei instalaţii de protecţii împotriva efectelor directe ale trăsnetelor
trebuie efectuată de personal calificat care va trebui să elibereze un Raport de incercare al prizei de pământ.

Mic chestionar pentru incepatori

1. Legarea condensatoarelor in serie

a. Ce = C1 + C2

b. Ce = C1 . C2

c.. 1/Ce =1/C1 + 1/C2



2. Legarea condensatoarelor in paralel

a. Ce = C1 + C2

b. Ce = C1 . C2

c.. 1/Ce =1/C1 + 1/C2



5. Curentul electric este:

a. Miscarea ordonata a purtatorilor de sarcina

b. Miscarea ordonata a tensiunilor

c. Miscarea ordonata a atomilor



6. Intensitatea curentului electric este:

a. sarcina electrică transportată de purtătorii de sarcină în unitatea de timp, prin orice secţiune transversală a unui conductor.

b. sarcina electrică transportată de purtătorii de sarcină în unitatea de timp, prin toate conductoarele.

c. sarcina electrică consumată de purtătorii de sarcină în unitatea de timp, prin orice secţiune transversală a unui conductor.



7. Intensitatea curentului se masoara cu:

a. ampermetrul

b. voltmetrul

c. metrul



8. Ampermetrul se monteaza in circuit in:

a. serie

b.paralel,

c. mixt


9. Efectele curentului electric sunt:

a. efectul termic

b. efectul chimic

c. efectul magnetic



10. Convenţional, curentul circulă, prin circuitul exteriorul circuitului este:

a. de la + la –

b. de la – la +

c. de la + la – si de la – la +



11. Tensiunea electrica se masoara in:

a. radiani

b. volti

c. amperi



12. Legea lui Ohm este:

a. I = U / R

b. I = U + R

c. I = U . R



13. Caderea de tensiune trebuie sa fie cuprinsa intre urmatoarele limite (conform I7/2002) in cazul instalatiilor bransate direct la reteaua electrica

a. 3% pentru instalaţii de iluminat si 5% pentru restul instalaţiilor de orice fel

b. 4 % pentru instalaţii de iluminat si 8% pentru restul instalaţiilor de orice fel

c. 5 % pentru instalaţii de iluminat si 10% pentru restul instalaţiilor de orice fel



14. Rezistenta echivalenta pentru legarea rezistentelor in serie este:

a. Re = R1 + R2

b. Re = R1 . R2

c. Re = R1 / R2



15. Rezistenta echivalenta pentru legarea rezistentelor in paralel este:

a. 1/Re = 1/R1 +1/ R2

b. Re = R1 . R2

c. Re = R1 / R2



16. Cunoscând că rezistenţa ohmică a unui conductor de nichelină este de 14,4 ohmi, iar lungimea sa este de 20m, să se determine secţiunea conductorului. (rezistivitate =0,41ohmi mmp/m)

a. 0,5mmp

b. 10,5mmp

c. 1,5mmp



17. Să se determine valoarea rezistenţei echivalente a trei rezistenţe legate în serie care au următoarele valori: R1= 5ohmi, R2 =12ohmi, R3=6ohmi.

a. 22ohmi

b. 23ohmi
c. 24ohmi



18. Care este valoarea rezistenţei echivalente a două rezistenţe legate în paral având următoarele valori: R1= 4ohmi, R2 =8ohmi?

a. 2ohmi

b. 3ohmi

c. 2,66ohmi



19. Care este intensitatea curentului electric ce trece printr-un conductor cu rezistenţa de 100 dacă la bornele sale se aplică o tensiune de 220V?

a. 3,2A

b. 2,2A

c. 2A



20. Curentul alternativ monofazat are expresia:

a. e = Em cos[(omega)t]

b. e = Em sin[(omega)t]

c. e = Em tg[(omega)t]



21. Puterea activa este:

a. P = U I cos fi

b. P = U I sin fi

c. P = U I



22. Puterea reactiva este:

a. Q = U I cos fi

b. Q = U I sin fi

c. Q = U I



23. Puterea aparenta este:

a. S = U.I

b. S = U/I

c. S = U.I.R



24. Măsurarea tensiunii se face cu :

a. voltmetrul

b. ampermetrul

c. ohmetrul



25. Voltmetrul se monteaza in circuit in:

a. serie

b. paralel

c. mixt



26. Voltmetrul poate fi legat in circuit:

a. direct

b. prin rezistenta aditionala

c. prin transformator de masura

27. Masurarea puterii se poate face cu:

a. wattmerul

b. ampermetrul si voltmetrul

c. rotametrul

28. Masurarea energiei electrice se face cu:

a. voltmetrul

b. ohmetrul

c. contorul de energie electrica

29. Masurarea rezistentelor electrice se face cu :


a. ohmetrul

b. cu voltmetrul si ampermetrul

c. cu puntea Wheatstone

33. Normele şi condiţiile specifice pentru realizarea circuitelor de iluminat şi prize sunt tratate în normativul:


a. I7 – 2002.

b. I17 – 2002.

c. I27 – 2002.



34. Se admit doze comune pentru circuitele de lumină şi circuitele de priză dacă:

a. sunt sub tencuiala

b. sunt la aceeaşi tensiune

c. sunt rotunde



35. Pe un circuit de lumină din spaţiile comune ale clădirilor de locuit (holuri, scări, etc.) se pot prevedea cel mult:

a. 15 locuri de lampă însumând 1Kw

b. 10 locuri de lampă însumând 1Kw

c. 11 locuri de lampă însumând 1Kw



36. Pe un circuit de prize din locuinţe se pot monta maxim:

a. 5 prize

b. 8 prize

c. 10prize



37. Întreruptoarele şi comutatoarele pentru circuitele de iluminat se monteaza la inaltimea de:

a. 0,6…1,5m măsurată de la axul aparatului la pardoseala finită

b. 1,6…2m măsurată de la axul aparatului la pardoseala finită

c. 0,6…1m măsurată de la axul aparatului la pardoseala finită



38. Prizele se montează pe pereţi la următoarele înălţimi:

a. peste 2m, la şcoli

b. peste1,5m, în camere de copii din creşe, grădiniţe

c. peste 0,1m, în alte încăperi


40. Secţiuni minime ale conductoarelor

a. 4mmp alimentarea mai multor prize sau pentru consumatori: cuptor electric, soba electrica, etc.

b. 2,5mmp pentru alimentarea prizelor sau a unor consumatori: boiler, maşina de spălat, frigider, etc.

c. 1,5 mmp pentru iluminat, prizele unor consumatori: TV, etc.



41. Motoarele electrice

a. transforma energia electrica in energie mecanica

b. transforma energia mecanica in energie mecanica

c. transforma energia mecanica in energie electrica



42. Turatia unui motor electric este:

a. n = 60.f / p

b. n = 60.f .p.

c. n = 60/f . p



43. Pornirea motoarelor se poate face :

a. direct

b. cu comutator stea triunghi

c. prin autotransformator



44. Pornirea directa se poate face cand puterea este mai mica de:

a. 5.5kw

b. 10kw

c. 8kw



45. Un motor cu P = 2,2Kw este alimentat cu energie electrică, tensiunea 380/220 Vca. Motorul are un randament de randamentul = 82%, şi că lucrează cu un factor de putere cos fi = 0,82, se cere curentul de calcul.

a. 5A

b. 10A

c. 1A



46 Instalaţiile de legare la pământ de protecţie se realizează în scopul:

a. dirijării în pământ, în condiţii de siguranţă a curenţilor de defect datorită deteriorării izolaţiei sau curenţilor proveniţi din descărcările electrice

b. completarii instalatiei electrice

c. pentru siguranta in exploatare



47. Instalaţia de legare la pământ se compune din

a. priza de pământ

b. piesele de separaţie

c. conductoarele de legătură



48. Valoarea prizei de pamant trebuie sa fie de:

a. 1 ohm

b. 5 ohmi

c. 4 ohmi



49. Instalatia de paratraznet se compune din :

a. elemente de captare

b. elemente de coborare

c. priza de pamant



50. Vloarea prizei de pamant pentru un paratraznet trebuie sa fie mai mica de:

a. 10 ohm

b. 5 ohmi

c. 4 ohmi



51. Instalaţiile electrice de utilizare pot fi executate, întreţinute sau reparate de către:

a. electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea în baza obligaţiunilor de serviciu

b. electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă

c. electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile electrice de joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienţilor



52. Mijloace de protecţie împotriva efectelor acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice:

a. viziera de protecţie a feţei

b. cască de protecţie a capului

c. îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă



53. Protecţia prin legare la pământ, ca protecţie principală, este permisă numai:

a. în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ

b. în cazul reţelelor de joasă tensiune legate la pământ

c. nu este permisa



54. Protecţia prin legare la nul este permisă numai în cazul:

a. reţelelor de joasă tensiune cu nulul legat la pământ

b. în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ

c. nu este permisa

ACUMULATOARE ELECTRICE

Un element de acumulator se compune dintr-un vas cu electrolit în care se găsesc doi electrozi, unul pozitiv şi unul negativ. Electrozii au formă de plăci unele negative iar altele pozitive. Plăcile de aceeaşi polaritate sunt legate împreună cu punţi de legătură. Plăcile pozitive sunt montate între plăcile negative prin piese numite separatoare. Electrolitul este format dintr-o soluţie apoasă de acid sulfuric.
Mai multe elemente cu polii conectaţi în serie sau paralel alcătuiesc o baterie de acumulatoare. Polii terminali al unei baterii se numesc borne.
Bateriile de acumulatoare electrice se folosesc pentru a asigura rezerva alimentării, alimentarea cu curent continuu a circuitelor de comandă, protecţie şi semnalizare etc.

1 Caracteristici şi parametri

1.2 Reacţii chimice la încărcare şi descărcare
La descărcare reacţiile au loc între materia activă a plăcii pozitive, bioxidul de plumb PbO2, acidul sulfuricH2SO4 şi materia activă negativă, plumbul spogios Pb astfel:

PbO2 + 2H2SO4 +Pb <> 2PbSO4 + 2H2O

La descărcare, bioxidul de plumb fiind la anod se reduce, iar plumbul rămas se combină cu ionul SO42– al primei molecule de acid sulfuric şi formează sulfat de plumb, PbSO4. Molecula O2 se combină cu ionii de hidrogen ai celor două molecule de acid sulfuric, alcătuind două molecule de apă. Plumbul spongios de la catod se oxidează luând ionul SO42– provenit prin disocierea electrolitică a celei de-a doua moleculă de acid sulfuric şi formează sulfat de plumb. Combinarea ionului SO42– cu plumbul plăcilor şi apariţia moleculelor de apă fac ca densitatea electrolitului să scadă în timpul descărcării.

Reacţiile descrise au loc conform schemei:

PbO2 + H2SO4 + H2SO4 +Pb

PbSO4+ 2H2O+ PbSO4

În timpul încărcării fenomenele decurg în sens invers. Sulfatul de plumb al plăcii pozitive cedează ionul de SO!!!! care formează cu hidrogenul uneia din moleculele de apă o moleculă de acid sulfuric şi plumbul se oxidează redobândind atomii de O de la cele două molecule de apă. Sulfatul de plumb al plăcii negative se reduce şi formează acid sulfuric cu hidrogenul celei de-a doua moleule de apă. Concentraţia electrolitului se măreşte şi revine la valoarea iniţială. Fenomenele decurg conform schemei:

PbSO4+ 2H2O+ PbSO4

PbO4+ 2H2SO4+ Pb

Reacţia chimică a dublei sulfatări arată fenomenul reversibil descărcare-încărcare. De la stânga la dreapta rezultă reacţiile la descărcarea acumulatorului cu plumb şi de la dreapta la stânga, reacţiile la încărcarea lui.

11.1.2 Tensiunea

Tensiunea elementului rezultă din potenţiale electrice ale celor doi electrozi faţă de electrolit.
Metalele au potenţiale de electrod caracteristice, iar cuplurile galvanice utilizate sunt combinate ori cu două metale diferite, ori cu acelaşi metal în stări diferite, astfel încât elementul constituit să prezinte o diferenţă de potenţial, adică o tensiune electromotoare E.
Valorile potenţialelor de electrod e+ şi e- pot fi calculate cu aproximaţie folosind următoarea formulă empirică, unde d este densitatea electrolitului:

e+ = 1.20 + 0.8 d

e– = 0.36 – 0.2 d

Pentru tensiunea electromotoare E rezultă valoarea

E = e + –e = 0.84 + d

Tensiunea U la bornele elementului, utilizată în circuitul exterior, este legată de tensiunea electromotoare prin relaţiile:

U = E– rI – Ep, la descărcare şi

U = E + rI + Ep, la încărcarea acumulatorului, unde rI este căderea de tensiune interioară, Ep este tensiunea electromotoare de polarizare, ambele măsurate în volţi, r este rezistenţa interioară a acumulatorului şi I este curentul care trece prin acumulator.

Căderea de tensiune rI micşorează tensiunea la descărcare şi o măreşte la încărcarea acumulatorului.

1.3 Rezistenţa electrică interioară

Rezistenţa electrică totală a unui acumulator însumează rezistenţele parţiale ale plăcilor, separatoarelor, electrolitului, punţilor de grupare, bornelor şi legăturilor dintre elemente.
Rezistenţa interioară este foarte mică şi la curenţi mici poate fi neglijată. La curenţi mari, rezultă însă căderi de tensiune care trebuie luate în consideraţie.
Rezistenţa unui acumulator acid, cu plăci de plumb, depinde de mulţi factori: de concentraţia şi temperatura electrolitului, de calitatea separatoarelor, de starea de încărcare a plăcilor şi de ditnţa dintre ele, de natura, secţiunea şi lungimea legăturilor de înseriere. De aceea, valoarea rezistenţei interne nu poate fi stabilită, nici măcar aproximativ, printr-o formulă. Ea se stabileşte prin măsurări executate pe tipuri constructive şi familii de acumulatoare.
Pentru măsurarea rezistenţei unei baterii, orice contact de legătură imperfectă (la bornele aparatuelor, la bornele bateriei, fire lungi de secţiune mică etc) poate introduce erori de ordinul de mărime al rezistenţei interne.

1.4 Capacitate

Capacitatea unui acumulator reprezintă cantitatea de electricitate restituită de un acumulator încărcat în anumite condiţii. Se măsoară în amper-oră (Ah).
Capacitatea acumulatorului depinde în mare măsură de starea lui, gradul de formare a materiei active, condiţiile de utilizare, uzură, etc. Capacitatea creşte după punerea în funcţiune. Această creştere atinge o valoare maximă apoi scade continuu până la degradarea plăcilor.
Calculul capacităţii unui acumulator când se cunosc dimensiunile exterioare:

C = L.H.0,087.n (sqr)[d/0,318] unde:

L – lăţimea plăcii, în cm

H – înălţimea plăcii, în cm

N – numărul de plăci pozitive din element

D – grosimea plăcii pozitive, în cm

2 Scheme de funcţionare a bateriilor de acumulatoare

2.1 Baterii de acumulatoare în regim tampon

Bateria este cuplată în mod permanent cu sursa de curent continuu. Dacă consumul de curent este mai mare decât curentul debitat de sursa de curent continuu atunci bateria preia surplusul de consum de curent şi se descarcă complet. În restul timpului bateria se încarcă.

2.2 Baterii de acumulatoare în regim de încărcare permanentă

În acest regim de funcţionare bateria de acumulatori este ca o alimentare de rezervă. Sursa de curent continuu suportă curentul de consum al utilizatorului în totalitate. În caz de avarie al sursei de curent continuu, bateria de acumulatori preia în totalitate, pentru un timp scurt, consumul instalaţiei. După remedierea defectului se introduce în circuit din nou sursa de curent continuu, bateria de acumulatoare trecând în regim de încărcare.

2.3 Baterii de acumulatoare în regim de încărcare – descărcare

În acest regim de funcţionare bateria este în permanent cuplată la reţeua de utilizare, fiind pusă la încărcat. După ce a fost încărcată sursa de curent continuu este decuplată, consumul de curent al instalaţiei fiind preluat de bateria de acumulatori. După ce bateria s-a descărcat este pusă din nou la încărcat iar sursa de curent continuu preia consumul instalaţiei. Procesul se reia după ce bateria de acumulatori s-a încărcat din nou.

3 Formare, întreţinerea şi exploatarea bateriei de acumulatoare

3.1 Încărcare bateriei de acumulatoare

Încărcare bateriei de acumulatoare se face la curentul maxim de încărcare pentru fiecare baterie de acumulatori în parte (specificat de constructor). În general se face o încărcare în trepte cu pauze.
Formarea unei baterii implică mai multe operaţiuni de încărcare – descărcare până se asigură capacitatea nominală a bateriei.Încărcarea bateriei se poate face:
– cu un curent constant. Se folosesc redresoare cu posibilitatea de reglare a curentului.. tensiunea creşte repede până la valoarea de 2,2V/element, lent până la 2,35V/element şi apoi din nou repede până se stabilizează la 2,5 – 2,75V/element. Această metodă se aplică la acumulatoare mici (auto), în garaje, ateliere, etc.
– cu tensiune constantă. Se face cu ajutorul redresoarelor care trebuie să menţină tensiunea la o valoare constantă. În acest caz se stabilişte tensiunea pe element 2,1 – 2,75 (în funcţie de tipul acumulatorului). La început curentul este în jurul valorii de 10% din capacitatea bateriei. (De exemplu la o baterie de 90Ah la încărcarea cu tensiune constantă curentul iniţial este de aproximativ 9A) apoi el scade până în momentul încărcării bateriei.
Încărcarea este terminată când densitatea electrolitului şi tensiunea de încărcare nu mai cresc. De regulă încărcarea nu se opreşte imediat când se constată aceste fenomene ci continuă încă 2 – 4 ore pentru a asigura omogenizarea stării plăcilor şi elementelor.
Descărcarea completă a bateriei se face la Inom constant.şi este întreruptă la limita de tensiune.
Încărcarea acumulatoarelor pentru autovehicule.
Acumulatoarele autovehiculului funcţionează în regim tampon cu generatorul iar încărcare este sub tensiune constantă. Pentru a controla starea bateriei auto se vor face măsurători ale densităţii electrolitului. Dacă autovehiculul este în repaus două ore starea acumulatorului este următoarea:

Nr. Crt.   Starea bateriei                           Densitatea g/cm3
    1          Baterie complet descărcată       1,28
    2         Baterie încărcată ¾                       1,24
    3         Baterie încărcată ½                       1,20
    4         Baterie încărcată ¼                       1,16
    5         Baterie aproape descărcată        1,12
    6         Baterie complet descărcată        1,10

Etapele formării unei baterii auto:
Se umple vasul acumulatorului cu 5,75 kg. acid sulfuric cu densitatea de 1,26 g/cm3. Aceste acumulatoare au nevoie de 15 – 20 cm3 de electrolit pe Ah de fiecare element. Dacă bateria a stat în depozit mult timp (2, 3 ani), este recomandat ca umplerea ei să se facă cu un electrolit cu densitate mai mică 1,02…1,03g/cm3 .După ce s-a făcut umplerea şi îmbibarea plăcilor (cam în 2 – 3 ore) se face o încărcare completă. După încărcare se goleşte bateria şi se umple bateria cu electrolit cu densitatea normală şi se încarcă la curentul nominal cam 1,,,3 ore.
Bateria se încarcă complet. Dacă se aplică metoda cu curent constant, curentul de încărcare , Iinc este:
Iînc. = 0,1 . C20
unde C20 este capacitatea bateriei la temperatura de 200C. Dacă bateria are un randament de 75% atunci rezultă o durată de încărcare de 13 ore.
Se face o descărcare de punere în funcţie, sub curent constant, timp de 20 de ore. Curentul de descărcare este:
Idesc.= 0,05. C20
Descărcarea se va opri dacă tensiunea pe element scade sub 1,75V. Bateria este din nou încărcată complet după una din metodele descrise.
Important pentru toate tipurile de baterii de acumulatoare: nefolosirea acestora duce la sulfatarea plăcilor, din acest motiv bateria nu va fi deconectată de la instalaţia ei de utilizare.

TROFEUL ELECTRICIANUL ANULUI 2009

Castigatorii Concursului National

    Electricianul Anului 2009

In seara de 17 septembrie, intr-o atmosfera entuziasmmanta in sala de conferinte de la IEAS, s-a desfasurat faza finala a primei editii a Concursului National "Electricianul Anului"

                          Clasamentul Anului 2009 :

                   Trofeul Electricianul Anului 2009 :  
                   MORANCEA  SORIN, Hunedoara - 98 puncte

Locul 1
Corban Cristian - Bucuresti - 71,5 puncte

Locul 2
Badea Ioan Valentin - Bucuresti - 71,5 puncte

Locul 3
Morosanu Stefan Mihai - Suceava - 71 puncte

Mentiuni
Mutu Adrian - Craiova - 62 puncte
Tudor Marcel - Satu Mare - 61,5 puncte
Alexandru Nicolae - Bucuresti - 55 puncte
Frangulea Valentin - Cernavoda - 54 puncte
Nicolae Daniel - 51 puncte
Valean Lucian Cornel - 45,5 puncte

Sponsorii concursului, Schneider (sponsor principal), Arc Brasov, Promod, Consolight si Legrand au rasplatit toti cei 10 concurenti cu premii substantiale.

Sursa: "www.portalelectric.ro"

COMPENSAREA ENERGIEI REACTIVE CAPACITIVE

Compensarea curentului capacitiv

Tema: Sa se compenseze curentul capacitiv produs de un cablu electric de 20kV, subteran, din Aluminiu, avand sectiunea de 150mmp si lungimea de 8500m.

Date tehnice:

Cablu Al 3 x 150mm2
Lungimea, l = 8500m
Tensiunea nominala, Un = 20kV
Schema electrica




Puterea aparenta a reactoarelor
QB = Uf . Ic, unde Ic = curentul capacitiv al liniei

Curentul capacitiv,
Ic = Uf . B    [A/km],

Inlocuind, rezulta puterea aparenta a reactoarelor
QB = Uf . Ic,  [KVA]

Purerea reactiva capacitiva a cablului (contributia capacitiva)
Qc = 103 . B . U2 [KVAR]

Consumul de energie reactivă capacitiva este datorat liniei de cablu de medie tensiune avand sectiunea de 150mmp pozat in pamant si avand lungimea maxima de 8500m. Acest consum nu depinde de sarcina ci de patratul tensiunii si are doua dezavantaje mari: creste valoarea facturii si mareste tensiunea din cablu. Consumul este constant în cursul unei perioade (zi, lună, an), el modificându-se în limite destul de mici la schimbarea functionarii motorului asincron (ca generator sau ca motor). Din această cauză si din motive de gabarit si de constructie, noi propunem compensarea pe partea de joasa tensiune (0.7kv). Echipamentul este automatizat si urmareste in permanenta consumul de energie reactiva capacitive. Pentru siguranta in exploatare, economie si simplitate am prevazut un singur echipament care se va monta la centrala cea mai departata de punctual de masura.
La dimensionarea echipamentelor am ţinut seama de consumul de energie reactiva pe doua luni cât şi de unele considerente tehnice cum ar fi:
- limitarea creşterii tensiunii pe bare la conectarea reactoarelor, DUadm =3%
- caracteristicile şi inductantele bobinelor
- puterea de rupere a contactoarelor
- curentul maxim tranzitoriu la conectarea bateriei (care trebuie să fie suportat şi de întreruptoarele din celulele existente)
- reglajul protecţiilor

B. SPECIFICAŢII TEHNICE
Instalaţia electrică pentru compensarea energiei reactive pe 6 kV care o propunem noi se conpune din următoarele elemente:

1. REACTOR INDUCTIV,
- Inductivitate[mH]
- Curent inductiv [A]
- Tensiune 1KV
- Ecranat magnetic
- Dimensiuni [mm]
- Masa [kg/bobina]
- Confectii metalice pentru montaj

2. CONTACTOARE DE 1KV, TIP ABB VSC7 400A, tensiunea bobinei 230Vca.
3. CONTROLER AUTOMAT CARE SA FUNCTIONEZE IN PATRU CADRANE

SC MELIOR ELECTROINSTAL SRL

CALCULUL ELEMENTELOR INCALZITOARE DIN SARMA

Se cunosc:
- tensiunea reţelei (V)
- puterea elementului încălzitor (W)
- rezistivitatea materialului folosit (ohmega.mmp/m)
Diametrul sârmei se calculează cu relaţia:


d = 0,34 (rad. ord. 3)(P / U)2 (ro)t / p (mm), unde:

P – puterea rezistenţei
U – tensiunea reţelei
(ro)t – rezistivitatea la temperatura de funcţionare
p – încărcarea la suprafaţă (din tabel)
- cuptoare electrice, p = 2…3W/cm3
- aeroterme, p = 10…12W/cm3

Rezistivitatea la cald se calculează astfel:

(ro)t = (ro) t1 (1 + (alfa) (teta), iar

(teta) = t – t ind.t , în care:
t – temperatura elementului
ttind.t – temperatura ambiantă
(alfa) - coeficientul de variaţie a rezistenţeei cu temperatura
(alfa)cromnichel = 0,13.10–3 (1/oC)
(alfa)platină = 3,8.10–3 (1/oC)

Rezistenţa elementului încălzitor:

R = U2 / P (OHMI)

Lungimea elementului încălzitor:

L = R.S / (ro) t , unde
S = 4(pi)D2 / 4

NORME SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE

1 Prevederi generale

Conţinutul normelor specifice de protecţia muncii se referă la activitatea care se desfăşoară în instalaţiile de utilizare a energiei electrice şi asupra acestora indiferent de forma de proprietate asupra lor sau aparteneţa personalului care le proiectează, execută, exploatează sau repară. Aceste norme au caracter naţional şi trebuie aplicate de către toate persoanele juridice şi fizice implicate în proiectarea, executarea, utilizare sau repararea instalaţiilor electrice de joasă tensiune situate în aval de :
- punctul de măsură al energiei electrice furnizate de către distribuitor
- punctul de separare electrică faţă de instalaţiile distribuitorului

2 Obligaţiile executantului

Autorizarea electricienilor din punct de vedere al protecţiei
muncii trebuie să se facă conform “Normelor specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice – cap.2”
. Instalaţiile electrice de utilizare pot fi executate, întreţinute sau reparate de către:
- electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei
muncii care îşi desfăşoară activitatea în baza obligaţiunilor de serviciu
- electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei
muncii care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă
- electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei
muncii care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile electrice de joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienţilor
Orice electrician care constată o stare de pericol care poate produce accidente umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a acestora.
Personalul care execută manevre sau lucrări în instalaţiile electrice trebuie să fie dotat şi să utilizeze echipamentul electroizolant de protecţia muncii. La joasă tensiune trebuie utilizat cel puţin un mijloc de protecţie a muncii iar la înaltă tensiune cel puţin două.
Personalul prestator de servicii şi cel care aparţine unor terţi şi execută lucrări în instalaţiile electrice ale utilizatorilor trebuie considerat “personal delegat”. Executare lucrărilor de către personalul delegat se face în baza unei convenţii de lucrări (anexa 15.4).

3 Sarcina de muncă

Măsurile tehnice pentru realizarea unor lucrări la instalaţiile electrice cu scoatere de sub tensiune sunt:
- Separarea electrică a instalaţiei prin întreruperea tensiunii şi
separarea vizibilă a instalaţiei sau a unor părţi din instalaţie la care urmeazăa se lucra şi blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare a separatoarelor prin care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea plăcuţelor avertizoare.
- Identificarea pe baza schemelor electrice a instalaţiei sau a
părţii din instalaţie în care urmează a se lucra.
- Verificarea lipsei de tensiune urmată imediat de legarea la
pământ şi în scurtcircuit cu ajutorul aparatelor poetabile de measurer a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune.
- Delimitarea materială a zonei de lucru, trebuie să asigure
prevenirea accidentării membrilor formaţiei de lucru dar şi a persoanelor care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru. Delimitarea materială se face prin îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru.
Măsuri organizatorice de protecţia muncii la executarea lucrărilor în instalaţiile electrice cu scoatere de sub tensiune, sunt următoarele:
- Autorizaţia de lucru, este emisă de către emitent (angajator)
pentru executarea unei singure lucrări într-o singură instalaţie electrică. Admiterea la lucru trebuie să se facă după realizarea efectivă a tuturor măsurilor tehnice de protecţia muncii. Începerea şi desfăşurarea lucrării trebuie să aibă loc după ce şeful de lucrare împreună cu un membru al formaţiei de lucru realizează zona de lucru iar membrii formaţiei au fost instruiţi. La terminarea lucrării şeful de lucrare trebuie să asigure srângerea sculelor, a meterialelor, executarea curăţeniei şi demontarea mijloacelor de protecţia muncii. Apoi lucrarea se va preda admitentului la lucrare (beneficiarului), executând împreună cu acesta probele funcţionale.
- Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii care se aprobă
de conducătorul unităţii. Aceste instrucţiuni vor conţine categoria de lucrări ce se pot executa cât şi lista cu personalul care are dreptul să le execute.
- Atribuţiuni de serviciu
- Dispoziţii verbale
- Procese verbale
- Obligaţiuni de serviciu
- Propria răspundere

4 Mediul de muncă

Din punct de vedere al protecţiei muncii mediul de muncă
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice:
- construcţiile metalice nu trebuie să fie folosite drept nul de lucru
pentru alimentarea receptoarelor de energie electrică
- realizarea protecţiei împotriva atingerii directe prin: acoperirea
cu materiale electroizolante a părţilor active, închideri în carcase, îngrădiri fixe, îngrădiri mobile, scoaterea de sub tensiune a instalaţiei la care urmează să se lucreze, legarea la pământ şi în scurtcircuit prin dispozitive speciale, alimentarea la tensiune redusă, egalizarea potenţialelor.
- pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii indirecte trebuie
adoptate următoarele măsuri: alimentarea cu tensiune redusă, legarea la pământ, legarea la nul, egalizarea potenţialelor, izolarea suplimentară de protecţie, protecţie prin separare, folosirea mijloacelor de protecţie electroizolantă, controlul permanent al izolaţiei
- pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se
aplice două măsuri de protecţie: o măsură principală, care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de protecţie suplimentară care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale
- montarea echipamentelor şi realizarea instalaţiilor electrice
trebuie să se execute conform proiectului de execuţie
- verificarea echipamentelor electrice din punct de vedere tehnic
se face prin măsurători. Astfe trbuie să existe următoarele valori: rezistenţa de izolaţie trebuie să fie mai mare de 2M pentru izolaţia simplă şi mai mare de 7M pentru izolaţia întărită iar tensiunea de încercare 2Un + 1000V pentru izolaţia simplă şi 4000V pentru izolaţia întărită


5 Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile şi mijloacele de protecţie împotriva electrocutării

5.1 Protecţia prin legare la nul

Protecţia prin legare la nul este permisă numai în cazul reţelelor de joasă tensiune cu nulul legat la pământ. Dacă protecţia prin legare la nul se aplică ca metodă principală atunci se aplică ca metodă suplimentară de protecţie una din următoarele:
- legarea suplimentară a carcaselor şi elementelor de susţinere a
echipamentelor electrice la instalaţia de legare la pământde protecţie, dimensionată astfel încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ măsurată din orice punct al reţelei de nul să fie de cel mult 4 ohmi. Se admite depăşirea acestei valori cu condiţia asigurării unei tensiuni de pas şi de atingere sub valoarea de 65V, dacă timpul de deconectare este de cel mult 3 secunde şi de 40 V dacp timpul de deconectare este mai mare de 3 secunde
- executarea unor legături suplimentare între carcasele metalice
ale echipamentelor şi alte elemente conductoare aflate în zona de manipulare
- executarea pardoselii din materiale electroizolante
- folosirea dispozitivelor automate de protecţie împotriva
tensiunilor de atingere periculoase şi a curenţilor periculoşi, care să acţioneze într-un timp mai mic de 0,2 secunde de la apariţia defectului
În cutiile de borne ale echipamentelor trebuie să fie o bornă pentru legarea conductorului de legare la nulul de protecţie.
Este interzisă legarea în serie la conductorul de nul de protecţie a carcaselor mai multor aparate. Fiecare utilaj trebuie legat la conductorul de nul de protecţie cu o legătură separată.
Se interzice montarea pe conductorul de nul de protecţie a oricăror dispozitive care ar putea întrerupe continuitatea circutului de protecţie (de ex. siguranţe, întreruptoare).
Conductorul de nul de protecţie trebuie să fie separat de conductorul de nul de lucru, începând de la ultimul tablou la care bara de nul este legată la pământ, până la masa echipamentului electric care trebuie protejat.
Până la ultimul tablou electric de distribuţie se admite existenţa unui singur conductor de nul. De la ultimul tablou, la care se racordează receptorul, în sensul de distribuire a energiei, conductorulde nul de lucru trebuie să fie separat de conductorul de nul de protecţie. bara de la care se separă cele două conductoare trebuie să fie legată la instalaţia de legare la pământ.
Conductoarele de legare la nul de protecţie trebuie să aibă secţiunea dimensionată corespunzător şi culoarea izolaţiei să fie galben-verde.
Toate tablourile electrice trebuie să aibă o bară de nul racordată la instalaţia de legare la pământ din incinta unde este montat tabloul. În cazul tablourilor cin carcasă metalică bara de nul se leagă la carcasă, iar carcasa se leagă vizibil la instalaţia de pământare. Bara de nul trebuie să aibă atâtea borne câte conductoare se leagă la ea, nu se admit mai multe conductoare legate la o singură bornă.

5.2 Protecţia prin legare la pământ

Protecţia prin legare la pământ, ca protecţie principală, este
permisă numai în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ. Într-o incintă este permisă existenţa unei singure instalaţii de legare la pământ, la care trebuie să fie racordate pntreu protecţie, toate echipamentele tehnice aflate în incinta respectivă.
Utilizarea construcţiilor metalice drept conductor de protecţie este permisă numai după verificare continuităţii şi a rezistenţei de dispersie la pământ a acestora.


5.3. Potecţia prin alimentare cu tensiune foarte joasă

Tensiunile foarte joase trebuie să fie obţinute printr-un transformator coborâtor executat în condiţiile separării de protecţie sau de la o sursă independentă de producere a energiei electrice (acumulatoare, elemente galvanice). Carcasa şi miezul transformatoarelor trebuie să fie legate la nul şi la pământ.
Prizele şi fişele de tensiuni foarte joase trebuie să fie de construcţie diferită faţă de cele pentru tensiunea normală a reţelei.

5.4 Protecţia prin separarea de protecţie

Într-o instalaţie în care se foloseşte separarea de protecţie trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
- reţeaua să aibă tensiuni până la 500V. Tensiunea nominală în partea secundară a transformatorului de separare poate fi de cel mult 400V
- transformatorul de separare să aibă înfăşurările pe braţe separate sau ele să fie montate cap la cap cu o izolaţie întărită
- la un transformator de separare să nu se conecteze decât un singur consumator
- pe partea secundară este interzisă legarea circuitului la pământ

6 Mijloace de protecţie

Mijloacele de protecţie folosite la lucrări sau manevre în instalaţiile electrice trebuie să fie verificate şi supuse unor încercări la darea în funcţie dar şi periodic. Ele trebuie verificate vizual înainte de fiecare folosire.

6.1 Mijloace de protecţie electroizolante

Obligaţia dotării cu mijloace de protecţie electroizolante corespunzătoare o are conducătorul unităţii. Acestea sunt acele produse destinate protecţiei împotriva riscurilor provocate de curentul electric în timpul desfăşurării activităţii în instalaţiile electrice. Din această categorie fac parte:
- prăjini electroizolante
- cleşti electroizolanţi
- detectoare de tensiune
- indicatoare de corespondenţă a fazelor
- plăci electroizolante
- teci electroizolante
- pălării electroizolante
- folii electroizolante
- degetare electroizolante
- mănuşi electroizolante
- încălţăminte electroizolantă
- covoare şi platforme electroizolante
Toate aceste mijloace de protecţie trebuie să fie verificate vizual înaintea utilizării.

6.2 Mijloace de protecţie pentru legarea la pământ

Obligaţia dotării cu mijloace de protecţie pentru legare la pământ corespunzătoare o are conducătorul unităţii. Acestea sunt acele echipamente tehnice care se folosesc pentru a proteja personalul împotriva electrocutării în cazul apariţiei accidentale a tensiunii în zona de lucru. dIn această categorie fac parte:
- cuţite de legare la pământ
- dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit
- dispozitive de descărcare a sarcinii
- atenuatoare de inducţie electrostatică
Calitativ aceste dispozitive trebuie să respecte standardelor în vigoare. Ele trebuie verificate amănunţit, vizual înaintea fiecărei utilizări.

6.3 Mijloacele de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucru

Acestea nu permit sau împiedică accesul involuntar al persoanelor neavizate în zona de lucru, precum şi părăsirea sau depăşirea liberă a ei de către membrii formaţiei de lucru. Din această categorie fac parte:
- bariere
- frânghii şi benzi pentru împrejmuire
- panouri şi paravane mobile
- indicatoare de securitate
Delimitarea materială a zonei de lucru trebuie să se facă cu mijloacele de mai sus cu condiţia ca acestea să fie bine fixate şi să fie vizibile. Indicatoarele de securitate cu inscripţii se amplasează pentru a avertiza şi semnaliza vizual asupra unor lucrări, şi anume:
- indicatoare de securitate pe îngrădirile care delimitează
material zona de lucru cu inscripţia spre interior:
“LIMITĂ DE ZONĂ DE LUCRU. INTERZISĂ DEPĂŞIREA”
- indicatoare de securitate pe îngrădirile care delimitează
material zona de lucru cu inscripţia spre exterior:
“STAI! ÎNALTĂ TENSIUNE. PERICOL DE ELECTROCUTARE”
- pe dispozitivele aflate în zona de lucru, având inscripţia:
“ NU DESCHIDE SE LUCREAZĂ”

6.4 Mijloace de protecţie împotriva efectelor acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice

Aceste mijloace protejeazăexecutantul de efectul termic al
arcului electric sau al loviturilor mecanice. Din această categorie fac parte:
- viziera de protecţie a feţei
- cască de protecţie a capului
- îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă
Casca de protecţie trebuie utilizată împotriva traumatismelor craniene, ea trebuind să fie purtată obligatoriu de către fiecare membru al formaţiilor de lucru precum şi de către conducătorii acestora.
Salopeta sau halatul din ţesătură termorezistentă se foloseşte cu prioritate de către electricieni în timpul executării instalaţiilor electrice.
Mânerul pentru montarea-demontarea siguranţelor tip MPR, prevăzut cu manşon de protecţie a braţului, trebuie utilizat conform producătorului, dar întodeauna împreună cu viziera de protecţie a feţei.